Cele 12 Interdicții Ascunse ★ Episodul 52 | The Real You Podcast
Injoncțiunile parentale sunt mesaje subtile și adesea implicite, transmise de părinți. Ele mai pot veni și de la alte figuri autoritare, precum bunici, antrenori sau societate în general. Odată instalate, ele pot influența profund gândirea, percepția de sine și comportamentul unui om de-a lungul vieții sale. Aceste reguli nescrise încep adeseori cu „NU” și sunt internalizate, de regulă, în copilărie. Ele sunt atât de integrate în subconștient, încât devin parte din identitatea noastră — fără ca noi să ne dăm seama. Conceptul de ”injoncțiuni parentale” a fost dezvoltat în cadrul Analizei Tranzacționale de Eric Berne și detaliat de Robert și Mary Goulding.
Cele 12 Injoncțiuni din acest episod:
- Nu fi tu însuți/însăți
- Nu fi copil
- Nu crește
- Nu gândi
- Nu simți
- Nu fi bine/Nu ai dreptul la sănătate
- Nu fi important(ă)
- Nu reuși
- Nu fi apropiat(ă) față de alții
- Nu aparține
- Nu exista
- Nu trăi
Cauze: De unde vin ele?
Injoncțiunile provin din așteptările și comportamentele părinților, care sunt transmise indirect prin atitudini, reacții și uneori prin recompense sau pedepse. Aceste mesaje pot fi rezultate ale propriilor traume, anxietăți și frustrări ale părinților, care — fără intenție — transmit aceste mesaje copiilor lor.
Cum se instalează?
Injoncțiunile se instalează în special în primele etape ale vieții, când copiii sunt extrem de vulnerabili, sugestibili, ceva mai naivi și dependenți de părinți pentru a-și forma percepțiile despre lume și despre sine. Ele pot fi învățate prin imitație, prin observarea comportamentelor părinților sau prin concluzii greșite (iraționale) trase de copii în încercarea de a înțelege mediul înconjurător.
De ce nu le conștientizezi?
Pentru că injoncțiunile sunt internalizate la o vârstă foarte fragedă și adesea înainte de dezvoltarea abilităților verbale, ele devin parte din subconștientul nostru. Aceste mesaje sunt atât de adânc înrădăcinate, încât par naturale și firești — motiv pentru care nu le conștientizăm. Ele funcționează ca niște reguli nescrise.
Cele 12 injoncțiuni: O privire detaliată
1. Nu fii tu însuți / însăți
Această injoncțiune interzice copilului să-și exprime adevărata personalitate și să își dezvolte propria identitate. Părinții care transmit acest mesaj pot face acest lucru prin critici constante, compararea cu alți copii sau prin impunerea tiranică a propriilor așteptări asupra copilului.
Exemplu: „Nu te mai îmbrăca așa, ce va spune lumea?” sau „De ce nu poți fi și tu ca fratele tău, care e mereu ordonat?”
Efecte: Acest mesaj poate duce la lipsa de autenticitate și la teama de a-și exprima adevărata personalitate. Persoana poate deveni conformistă, încercând mereu să își ajusteze comportamentul pentru a satisface așteptările altora — sau nonconformistă dacă se opune vehement, pierzând astfel contactul cu propriile dorințe și nevoi.
2. Nu fii copil
Injoncțiunea „Nu fii copil” descurajează comportamentele naturale ale copilăriei, precum joaca, curiozitatea și exprimarea emoțiilor puternice. Părinții pot cere copilului să fie mereu serios, responsabil și să evite orice manifestare copilărească.
Exemplu: „Nu te mai prosti, comportă-te decent!” sau „Nu te urca în copac, ce, ești maimuță?”
Efecte: Suprimarea spontaneității și a bucuriei de a trăi. Persoanele afectate de acest mesaj pot deveni excesiv de serioase, lipsite de capacitatea de a se relaxa și de a se bucura de momentele simple ale vieții. Ele pot dezvolta o teamă de a face greșeli și o aversiune față de activitățile de joacă și relaxare.
3. Nu crește (nu te face mare)
Această injoncțiune menține copilul într-o stare de dependență și îl împiedică să devină autonom și responsabil. Părinții care transmit acest mesaj pot face acest lucru dintr-o dorință de a-și menține statutul de ”părinte protector” sau din teama de a-și pierde rolul de principal sprijin al copilului.
Exemplu: „Mereu vei fi copilul meu, trebuie să rămâi aproape de noi.” sau „Nu te descurci singur, lasă, că fac eu în locul tău.”
Efecte: Dependență de părinți și dificultăți în asumarea responsabilităților adulte, dificultăți în navigarea prin viața de adult. Persoanele care suferă de această injoncțiune pot deveni nesigure, reticente la a lua decizii și incapabile să se descurce pe cont propriu. Aceasta poate duce la dificultăți în a-și construi o viață independentă și în a-și asuma riscurile necesare pentru creșterea personală și profesională.
4. Nu gândi
Injoncțiunea „Nu gândi” descurajează gândirea independentă și critica — determinând copilul să se bazeze pe opiniile și deciziile altora, în special ale părinților. Aceasta poate fi transmisă prin respingerea ideilor copilului sau prin impunerea autorității fără explicații.
Exemplu: „Fă cum îți spun eu, știu eu mai bine.” sau „Nu mai pune atâtea întrebări, tu doar ascultă-mă.”
Efecte: Inhibarea gândirii critice și a independenței. Persoanele afectate de acest mesaj pot deveni dependente de părerile și deciziile altora — evitând să își exprime propriile idei și să ia inițiativă proprie. Aceasta poate duce la o lipsă de încredere în propriile abilități și la dificultăți în rezolvarea problemelor.
5. Nu simți
Această injoncțiune încurajează suprimarea emoțiilor — transmitând copilului mesajul că anumite sentimente sunt inacceptabile sau că exprimarea lor este un semn de slăbiciune sau un tabu. Părinții pot descuraja manifestarea emoțiilor prin comentarii critice sau prin minimalizarea trăirilor copilului.
Exemplu: „Nu mai plânge, nu ai de ce.” sau „Un băiat adevărat nu plânge niciodată.”
Efecte: Suprimarea emoțiilor și dificultăți în exprimarea lor. Persoanele pot deveni incapabile să își recunoască și să își gestioneze emoțiile, ceea ce poate duce la probleme de sănătate mentală și la dificultăți în relațiile interpersonale. Ele pot dezvolta o atitudine distantă și rezervată, evitând să se deschidă față de ceilalți.
6. Nu fii bine / Nu ai dreptul la sănătate
Injoncțiunea „Nu fii bine” poate afecta atât sănătatea fizică, cât și pe cea mentală. Părinții pot transmite acest mesaj indirect, prin neglijarea propriei lor sănătăți sau prin descurajarea copilului de a se îngriji corespunzător.
Exemplu: „Nu te duce la doctor pentru orice nimic, doar ți-ai scrântit glezna.” sau „Nu te mai plânge, n-ai nimic.”
Efecte: Neglijarea sănătății fizice și mentale. Persoanele afectate de acest mesaj pot dezvolta o atitudine de neglijare față de propria lor bunăstare fizică, evitând să ceară ajutor medical sau să se preocupe de partea de wellness și calitatea vieții lor. Acest lucru poate duce la agravarea problemelor de sănătate și la o calitate scăzută a vieții.
7. Nu fii important(ă)
Această injoncțiune transmite mesajul că persoana nu are valoare sau importanță. Părinții pot descuraja copilul să se considere valoros sau să își exprime nevoile și dorințele, minimalizându-i reușitele sau ignorându-i eforturile.
Exemplu: „Cine te crezi tu să ai asemenea pretenții?” sau „De ce te lauzi cu asta, că nu e mare lucru.”
Efecte: Sentimentul de lipsă de valoare și importanță. Persoanele pot dezvolta o stimă de sine scăzută, evitând să își exprime nevoile și dorințele, crezând că nu merită să fie apreciate sau respectate. Acest lucru poate duce la dificultăți în atingerea obiectivelor și în construirea unor relații sănătoase.
8. Nu reuși
Injoncțiunea „Nu reuși” poate fi transmisă prin impunerea unor standarde nerealiste sau prin descurajarea eforturilor de a atinge succesul. Părinții pot submina încrederea copilului în abilitățile sale și îi pot transmite teama de eșec.
Exemplu: „N-o să se aleagă nimic de tine, ai să vezi!” sau „Mai bine nu te apuca, sigur vei da greș.”
Efecte: Teama de succes și tendința de a se autosabota. Persoanele afectate de acest mesaj pot evita să își stabilească obiective ambițioase, crezând că nu vor reuși niciodată să le atingă. Ele pot experimenta un sentiment constant de eșec și lipsă de motivație, ceea ce poate afecta negativ viața profesională și personală.
9. Nu fii apropiat(ă) față de alții
Această injoncțiune descurajează formarea de relații apropiate și intime și vulnerabilitatea — determinând copilul să evite să se deschidă emoțional față de ceilalți. Părinții pot transmite acest mesaj prin lipsa de afecțiune sau prin critici constante la adresa prietenilor copilului.
Exemplu: „Nu te încrede în nimeni, toți te vor trăda.” sau „De ce te apropii atât de mult de alții, te vor răni.”
Efecte: Dificultăți în formarea relațiilor intime și apropiate. Persoanele pot dezvolta o teamă de intimitate și pot evita să se deschidă emoțional față de ceilalți. Ele pot simți că nu pot avea încredere în oameni și că nu merită să fie iubite sau apreciate, ceea ce poate duce la izolare socială și dificultăți în viața personală.
10. Nu aparține
Injoncțiunea „Nu aparține” creează un sentiment de alienare și izolare — determinând copilul să se simtă diferit și neacceptat de cei din jur. Părinții pot critica constant prietenii copilului sau pot transmite mesaje de neapartenență față de anumite grupuri sociale.
Exemplu: „Niciodată nu o să fii ca ceilalți copii, ei nu sunt de nivelul tău.”
Efecte: Sentiment de izolare și înstrăinare + singurătate. Persoanele afectate de acest mesaj pot dezvolta dificultăți în integrarea în grupuri sociale, simțindu-se mereu ca niște străini sau ca niște inadaptați. Aceste persoane pot evita interacțiunile sociale sau pot simți o anxietate intensă în situații sociale, ceea ce poate duce la singurătate și dificultăți în a stabili relații apropiate.
11. Nu exista
Acest mesaj este extrem de dureros și nociv, și sugerează că prezența sau nevoile individului nu sunt importante. Părinții care transmit această injoncțiune o pot face prin neglijare emoțională sau fizică, minimizând existența copilului sau tratându-l ca pe o povară.
Exemplu: „De ce ai venit pe lume, că doar probleme mi-ai adus.” sau „Ești o povară pentru noi, nu te mai suport.”
Efecte: Sentiment de inutilitate și lipsă de valoare. Persoanele afectate de acest mesaj pot simți că nu au dreptul să existe — sau că prezența lor nu contează. Acest lucru poate duce la depresie severă, comportamente autodistructive și, în cazuri extreme, la gânduri suicidare. Persoanele pot dezvolta o stimă de sine extrem de scăzută și pot simți că nu merită să fie iubite sau apreciate.
12. Nu trăi
Injoncțiunea „Nu trăi” este cea mai gravă dintre toate și poate fi interpretată ca un mesaj subtil de auto-distrugere sau neglijare extremă a propriei vieți. Părinții pot transmite acest mesaj prin comportamente extrem de abuzive sau prin manifestări directe de respingere și dispreț față de copil.
Exemplu: „N-ai niciun rost pe lumea asta.” sau „Mai bine nu te nășteai…”
Efecte: Tendințe autodistructive și depresie profundă. Persoanele care au internalizat acest mesaj pot simți un nivel extrem de ură de sine și pot considera că viața lor nu are nicio valoare. Aceasta poate duce la comportamente foarte autodistructive, inclusiv automutilare și tentative de suicid. Persoanele pot trăi cu o convingere profundă că nu merită să trăiască și că nu au nimic de oferit lumii.
Soluții: Ce poate fi făcut (terapia)
Prima etapă în tratarea injoncțiunilor este conștientizarea lor. Terapia joacă un rol esențial în acest proces — ajutând individul să identifice aceste mesaje toxice și să înțeleagă cum îi afectează viața. Tehnici terapeutice precum reparenting-ul, EMDR (Eye Movement Desensitization and Reprocessing), catharsisul și journaling-ul sunt doar câteva elemente punctuale, utile în eliberarea emoțiilor reprimate și reformularea mesajelor negative.
În terapie, se creează un mediu sigur în care individul poate explora aceste mesaje, poate elibera emoțiile asociate și poate învăța noi moduri de gândire și comportament. Relația terapeutică este și ea esențială — oferind suport emoțional, un mediu securizant și ghidare în acest proces.
Un exercițiu de imaginație, cum ar fi meditarea asupra unor mesaje pozitive care contracarează injoncțiunile, poate fi de asemenea benefic. Este important să ne amintim că scopul terapiei nu este de a blama părinții, ci de a înțelege și de a ne elibera de influențele toxice, pentru a trăi o viață autentică și împlinită.
Soluții: Ce poate fi făcut (terapia)
Conștientizarea este primul pas în tratarea injoncțiunilor. Recunoașterea și înțelegerea acestor mesaje toxice și a impactului lor asupra vieții noastre sunt esențiale pentru a începe procesul de vindecare. Terapia joacă un rol crucial în acest proces, oferind un spațiu sigur și suportiv unde individul poate explora și dezvălui aceste mesaje.
Concluzii
Înțelegerea și conștientizarea celor 12 injoncțiuni parentale reprezintă un pas esențial în procesul de eliberare de influențele negative internalizate din copilărie. Identificarea și deconstrucția lor prin terapie ne permite să trăim o viață împlinită, în mod autonom și autentic.
