De la Vrăjitoare la Podcasturi: Cum își tratează românii problemele psihologice
În 2013, un studiu prezentat de Colegiului Psihologilor din România spunea că ”Majoritatea românilor cu probleme psihologice apelează în continuare la vrăjitoare, vraci și bioenergeticieni”. Astăzi, la 10 ani de atunci, lucrurile au mai evoluat — DAR am observat un nou trend: oamenii ascultă podcasturi de psihologie în loc de a merge la terapie. De-aș avea o foaie de-o sută pentru fiecare situație când oamenii au pus egal între psihoeducație și psihoterapie, v-aș da câte un pic tuturor celor care citiți vorbele astea.
I-am auzit — literalmente — pe oameni spunând: ”Eu mă vindec mai mult cu podcasturi, citesc cărți, mă uit pe bloguri…” sau ”Ce poate să îmi spună mie ăla, mai mult decât ce citesc eu pe net?”. Nu zic, e foarte bine și să consumi astfel de informații. Însă, adeseori, psihoeducația nu reprezintă nici 5% din procesul intim, complex, profund și personalizat al vindecării…
România a fost precară la multe capitole, dar se face bine extrem de repede pe multe planuri. Așa că tare mi-aș dori să lămurim diferența între informare și procesul propriu-zis al terapiei:
Psihoeducația și psihoterapia au roluri diferite, dar complementare în abordarea problemelor emoționale / psihologice. În timp ce informația poate fi valoroasă, de obicei ea nu poate înlocui psihoterapia, din mai multe motive:
- Au scopuri diferite: Psihoeducația are ca obiectiv principal furnizarea de cunoștințe cu privire la afecțiunile de sănătate mentală, strategiile de adaptare și tehnicile terapeutice. E concepută pentru a crește conștientizarea și înțelegerea. În schimb, psihoterapia se concentrează asupra tratării problemelor emoționale și psihologice printr-o relație terapeutică, abordând problemele profunde și promovând creșterea personală și schimbarea.
- Tratamentul e individualizat: Psihoterapia e adaptată nevoilor individuale, circumstanțelor și obiectivelor specifice ale persoanei. Terapeuții colaborează cu clientul pentru a dezvolta planul de tratament pentru provocările unice ale fiecăruia. Un terapeut personalizează intervenția în funcție de profilul tău de personalitate, nivelul cultural, inteligența și puterea de insight pe care o ai. Psihoeducația, pe de altă parte, oferă informații generice, care pot să nu fie relevante sau eficiente pentru toată lumea. În câteva cazuri, pot fi chiar contraproductive sau dăunătoare.
- Susținere emoțională: Psihoterapia oferă multă susținere emoțională și un spațiu sigur pentru clienți, în care ei pot să își exploreze gândurile, sentimentele și experiențele dificile. Cadrul terapeutic și relația (sau alianța) terapeutică sunt esențiale pentru procesarea emoțiilor și rezolvarea problemelor de profunzime. Psihoeducația, deși informativă, nu oferă această susținere emoțională.
- Schimbarea comportamentului: Psihoterapia se concentrează pe ajutarea clienților să-și identifice și să-și schimbe tiparele de gândire și comportament dezadaptative. Le oferă instrumente și tehnici pentru gestionarea emoțiilor, dezvoltarea rezilienței și îmbunătățirea sănătății mintale. Psihoeducația poate preda unele dintre aceste strategii, dar nu îți oferă îndrumare continuă, practică susținută și feedback-ul necesar pentru schimbarea comportamentului.
- Cazuri complexe: Unele probleme psihologice sunt tare complexe și pot necesita expertiza unui terapeut sau consilier atestat profesional, cu experiență. Afecțiuni precum depresia severă, tulburările de anxietate, tulburarea de stres posttraumatic și tulburările de personalitate necesită adesea psihoterapie pentru a aborda rădăcinile profunde și pentru a oferi suport continuu, personalizat.
- Evaluare profesională: Psihoterapeuții sunt instruiți să efectueze (sau pot solicita unui clinician) evaluări și diagnoze ample, care orientează planificarea tratamentului. Ei pot identifica factorii profunzi care contribuie la problemele emoționale și psihologice și pot gândi intervenția în funcție de ei. Psihoeducația nu poate oferi acest nivel de evaluare profesională.
- Relația terapeutică: Relația terapeutică dintre un client și un terapeut stă la baza psihoterapiei. Cadrul terapeutic oferă un spațiu sigur și confidențial în care clienții să se exploreze, să se exprime, să experimenteze, să construiască încredere și să lucreze la problemele lor. Această alianță terapeutică nu este replicată în cadrul psihoeducației.
- Mecanismele de defensă: negarea, raționalizarea, refularea etc. sunt faimoasele ”mecanisme de protecție” prin care psihicul își ține problemele ferecate într-o fortăreață destul de greu de accesat. Cadrul terapeutic și relația ajută clientul să își conștientizeze aceste defense, și îl asistă și ghidează (ușor, cu blândețe) să treacă dincolo de ele — pe tărâmul necunoscutului, al lucrurilor care ne contrariază, înspăimântă sau provoacă mare năcaz.
Pe scurt: în vreme ce psihoeducația este esențială pentru creșterea conștientizării, reducerea stigmei și furnizarea de cunoștințe generale despre sănătatea mintală, ea nu poate înlocui, de obicei, psihoterapia. Podcasturile de Psihologie or fi la modă, dar terapia e de neînlocuit. În cele mai multe cazuri, cele două abordări vor fi folosite împreună, pentru că merg ”mână în mână”.
Cum era vorba aia de la televizor? “Dacă apar manifestări neplăcute, consultați un specialist în sănătate mintală”. Gen.