Hipnoza: care sunt dovezile că ea este reală și funcționează?
Ştiaţi că hipnoza se bucură de un grad impresionant de validare ştiinţifică? Atunci când spun asta, nu mă refer la pseudo-ştiinţă sau speculaţii cuantice – ci la studii clinice şi experimentale valide care i-au demonstrat eficienţa((International Journal of Clinical and Experimental Hypnosis (2000). The status of hypnosis as an empirically validated clinical intervention, 48(2).)).
Hipnoza clinică este un domeniu foarte puţin cunoscut de publicul general.
Majoritatea oamenilor o asociază în mod obișnuit cu percepţia — complet neconformă cu realitatea — creată de filme de la Hollywood, emisiuni de televiziune, desene animate sau show-uri în care oamenii par să-și cedeze liberul arbitru și să ajungă să fie controlaţi de către un ‘hipnotist’. (Despre miturile legate de hipnoză și despre hipnoza de scenă puteţi citi articole dedicate acestor subiecte.)
În acest articol mă voi referi strict la hipnoza clinică și medicală — folosită în scopuri terapeutice de către personal calificat, cum ar fi psihologi sau medici.
Haideţi să descoperim împreună care sunt dovezile existenţei şi eficienţei sale.
Dovezi că hipnoza este reală
Oxford, Stanford, Harvard
Hipnoza a fost investigată încă de pe vremea lui Freud, în anii 1885 – 1895 ea cunoscând un real val de interes și popularizare din partea psihologilor. Însă adevăratul avânt a început abia după 1950, când psihologia experimentală era echipată cu metode mai bune de cercetare.
The Oxford Handbook of Clinical Hypnosis este manualul de referinţă editat de Oxford pentru cercetători în domenii precum psihiatrie, psihologie clinică sau neuroștiinţe. Dacă hipnoza nu ar fi fost reală, și nu ar fi meritat atenţie din partea lumii știinţei, nu îmi închipui cum o instituţie precum Universitatea din Oxford ar fi publicat un astfel de ghid de referinţă.
În 1957 a fost înfiinţat Laboratorul de Cercetări asupra Hipnozei la Universitatea Stanford, de către profesorul Ernest R. Hilgard împreună cu Andre M. Weitzenhoffer. Aceştia au publicat și faimoasa Scală Stanford a Susceptibilităţii Hipnotice (SHSS) — care se presupune că măsoară gradul de ”hipnotizabilitate” al unui individ. În realitate, acesta poate măsura adeseori numai măsura în care individul vrea sau nu vrea să experimenteze transa hipnotică — nu abilitatea acestuia. Absolut toţi oamenii pot experimenta anumite fenomene hipnotice, ba uneori chiar în starea de veghe.
O scală asemănătoare a fost elaborată și de cercetătorii de la Harvard (intitulată HGSS – Harvard Group Scale), ea fiind însă destinată grupurilor mari de indivizi pentru a testa răspunsuri individuale la fenomene hipnotice. Tot la Harvard s-a confirmat realitatea hipnozei într-un studiu unde oamenii puteau să vadă culori acolo unde ele nu existau, de fapt.
În 1955, hipnoterapia a fost acceptată ca formă validă de tratament de către Asociaţia Medicală Britanică, iar din 1958 de către Asociaţia Medicală Americană. În 1995, Institutul Naţional de Sănătatedin SUA recomanda hipnoterapia pentru tratamentul durerilor cronice. În România, Colegiul Psihologilor şi Colegiul Medicilor recunosc şi ele existenţa hipnoterapiei, la rândul lor.
Imagini ale creierului sub hipnoză: EEG, RMN, unde cerebrale
Un studiu de sinteză a cercetărilor în domeniul neuro-imageriei (acea ramură a știinţei care descoperă ceanume se petrece în creier la un moment dat) a scos la iveală următoarele lucruri despre starea denumită hipnoză: în primul rând ea există, și este vizibilă la nivelul activităţii cerebrale. În al doilea rând, hipnoza aduce după sine schimbări în calitatea și direcţia atenţiei, în felul cum sunt procesate comenzile motorii (care determină mișcarea corpului). În al treilea rând, centrii responsabili pentru imageria mentală (activarea imaginaţiei și folosirea ei în scop terapeutic) par să joace un rol central în hipnoză.
Dacă doriţi să aflaţi mai multe despre investigaţiile neuroștiinţifice, recomand capitolul dedicat din cartea menţionată la punctul anterior, precum și acest articol.
Dovezi că hipnoterapia funcţionează și este eficientă
Hipnoza Medicală
În medicină, hipnoza poate interveni în afecţiunile psiho-somatice: acele afecţiuni biologice produse de psihic, sau simptomele medicale care nu prezintă un substrat organic. Hipnoza medicală a fost folosită cu succes – fie ca terapie curativă, fie ca tratament auxiliar, pentru afecţiuni precum: alergii, astm((Brown, D. (2007), Evidence-Based Hypnotherapy for Asthma: A Critical Review. International. Journal of Clinical and Experimental Hypnosis, 55: p. 220-249.)), artrită reumatoidă, colon iritabil, disfuncţii erectile, eczeme, fibromalgie((Castel, A., Pérez, M., Sala, J., Padrol, A., & Rull, M. (2007), Effect of hypnotic suggestion on fibromyalgic pain: Comparison between hypnosis and relaxation. European Journal of Pain, 11: p. 463-468.)), hemofilie, hipertensiune, obezitate((Pittler M.H., & Ernst, E. (2005), Complementary therapies for reducing body weight: A systematic review. International Journal of Obesity, 29: p. 1030-1038.)), tinnitus cronic((Attias, J., Shemesh, Z., Shomer, H., Shulman, H., & Shahar, A. (1990), Efficacy of self-hypnosis for tinnitus relief. Scandinaviane Audiology, 19: p. 245-249.)), ulcer peptic, obstetrică și ginecologie – precum şi pentru anestezie la bolnavii în stadii terminale, în operaţii chirurgicale, post-operator((Blankfield, R.P. (1991), Suggestion, relaxation, and hypnosis as adjuncts in the care of surgery patients: A review of the literature. American Journal of Clinical Hypnosis, 33: p. 1782-1786.)) sau în cabinetele stomatologice((Chaves, J.F. (1997), ”Hypnosis in dentistry: Historical overview and critical appraisal”, Hypnosis International Monographs, 3: p. 5-23.)). Tot în medicină, hipnoza și stările modificate ale conștiinţei au contribuit enorm în domeniul psihoneuroimunologiei.
Bineînţeles, hipnoza nu trebuie văzută ca un tratament-minune sau un panaceu. Deși unele efecte obţinute par spectaculoase – ele nu fac decât să ateste puterea minţii noastre şi cam cât de legate ne sunt corpul și mintea.
Documentarul de la BBC
Televiziunea BBC a creat un documentar împreună cu Prof. Kathy Sykes de la Universitatea din Bristol – în care prezintă, în mod echilibrat, atât aspectele aparent spectaculoase ale hipnozei cât şi limitările acesteia şi ariile unde studiile nu sunt deloc concludente.
Alte referinţe
Mai jos sunt câteva articole în limba engleză, selectate din surse cu autoritate, care atestă diferite faţete ale hipnozei:
- hipnoza accelerează vindecarea rănilor, arată un articol din Gazeta Harvard
- Hipnoza a mai fost investigată și în: anestezia((Montgomery GH, David D, Winkel G, Silverstein JH, Bovberg DH. (2002), The effectiveness of adjunctive hypnosis with surgical patients: A meta-analysis. Anesthesia Analgesia, 94: p. 1639–1645.)) şi analgezia((Jensen, M.P., McArthur, K.D., Barber, J., Hanley, M.A., Engel, J.M., Romano, J.M., Cardenas, D.D., Kraft, G.H., Hofman, A.J., & Patterson, D.R. (2006), Satisfaction with, and the beneficial side effect of, hypnotic analgesia. International Journal of Clinical and Experimental Hypnosis, 54: p. 432-47.)) unor părţi ale corpului, sau a întregului corp, tratamentul sau managementul migrenelor((Hammond, D. Corydon(2007), ‘Review of the efficacy of clinical hypnosis with headaches and migraines’, in: International Journal of Clinical and Experimental Hypnosis, 55(2): p. 207-219.)), stimularea sistemului imunitar((Neumann, P. (2005), The use of hypnosis in modifying immune system response. Australian Journal of Clinical and Experimental Hypnosis, 33: p. 140-159.)), tratamentul obezităţii((Allison DB & Faith MS. (1996), Hypnosis as an adjunct to cognitive-behavioral psychotherapy for obesity: a meta-analytical reappraisal. Journal of Consulting and Clinical Psychology, 64: p. 513−516.)), renunţarea la fumat((Flammer E, Bongartz W (2003), On the efficacy of hypnosis: a meta-analytic study. Contemporary Hypnosis, 20(4): p. 179–97.)), depăşirea tracului la vorbitul în public((Mendoza ME, Capafons A (2009), Efficacy of clinical hypnosis: A summary of its empirical evidence. Papeles del Psicologo, 30: p. 100.)), îmbunătăţirea stimei de sine((Kirsch, I., Capafons, A., Cardena-Buelna, E., & Amigo, S. (Eds.). (1999). Clinical hypnosis and self-regulation. Washington, DC: American Psychological Association.)) şi foarte multe alte domenii care ţin de psihofiziologia unui individ şi de dinamicile subconştientului nostru.
Concluzii?
Departe de latura ei ezoterică și mistificările din cultura populară, hipnoza este un fenomen natural și normal pe care mintea noastră îl poate produce.
În faţa dovezilor empirice, deja nu se mai pune problema de a ”crede” sau nu în realitatea ei — ci de a-i măsura eficienţa și a vedea unde anume poate ajuta pacienţii să se vindece mai ușor, să-și reducă distresul sau să facă progrese considerabile, în mai mare măsură sau mai rapid decât medicamentele ori alte terapii care ar presupune dezavantaje demne de luat în calcul?
Hipnoza nu utilizează nimic altceva decât puterea minţii noastre. Iar această putere poate fi absolut surprinzătoare în anumite circumstanţe.
