Mituri Despre Hipnoză și Adevăruri
Ştiaţi că…hipnoza nu este o putere miraculoasă sau o forţă mistică? Ea reprezintă o capacitate perfect normală şi naturală a minţii noastre şi a corpului nostru — la fel cum sunt somnul şi starea de veghe. De fapt, ea chiar se situează undeva între cele două, şi seamănă mult cu starea de reverie pe care o trăim uneori în timpul zilei.
MITUL #1: „Oamenii hipnotizaţi ‘cedează controlul’ hipnotizatorului”
Mitul ”controlului minţii” este de departe cel mai răspândit dintre ideile greşite despre hipnoză.
Datorită faptului că sugestiile acceptate de subiect produc efecte reale şi observabile, se presupune că hipnotistul îl „controlează”. În realitate, cei care accesează transa hipnotică nu predau deloc controlul unei alte persoane — ci propriului lor subconştient — care gestionează răspunsurile în locul minţii conştiente.
Ştiai că este imposibil ca altcineva să te determine să faci ceva ce nu vrei atunci când eşti hipnotizat(ă)?
Dacă acest lucru ar fi adevărat, atunci hipnotiştii ar conduce lumea — şi ar obţine orice, doar cu ajutorul hipnozei.
În filmele de la Hollywood şi în desenele animate oamenii hipnotizaţi sunt portretizaţi ca nişte roboţi sau zombie, lipsiţi de iniţiativă proprie şi control asupra acţiunilor lor. Nimic nu este mai departe de adevăr: în hipnoză, poţi continua să deţii controlul şi nu vei face ceva împotriva voinţei tale. Dacă primeşti o sugestie care contravine normelor tale morale, etice, religioase sau pe care pur şi simplu nu o accepţi, subconştientul tău o va respinge instantaneu – şi vei reveni cel mai probabil din transă în momentul imediat următor.
Toate formele de hipnoză sunt, de fapt, de autohipnoză. „Hipnotizatorul” nu este nimic altceva decât un simplu ghid, care îţi poate arăta calea pe care poţi merge pentru a realiza anumite fenomene intra-psihice – însă ceea ce faci tu ţine în totalitate de decizia proprie!
Concret, un hipnotist poate sta lânga tine şi poate spune „Am să număr descrescător, treptat, de la 5 pâna la 1, şi cu fiecare număr, poţi să laşi corpul tau să se relaxeze tot mai mult şi să te cufunzi într-o stare profundă de calm şi de linişte.” Iar psihicul tău poate spune, foarte simplu: „nu”.
Mitul #2: ”Poţi rămâne blocat(ă) într-o transă hipnotică”
Unii oameni se tem să nu rămână „blocaţi” în această stare modificată a conştiinţei.
În peste 200 de ani de istorie documentată a hipnozei clinice nu există nici măcar un singur astfel de caz. Chiar dacă, de exemplu, terapeutul pleacă brusc din cameră în timpul inducţiei şi nu mai revine, tu vei putea reveni la starea normală de conştiinţă trează (de veghe) în ritmul tău – la fel ca atunci când te trezeşti după un pui de somn, sau o scurtă reverie în timpul zilei…
Ceea ce este, totuși, adevărat, este ca au existat cazuri în care oamenii au revenit din transă cu o anumită întârziere (latenţă) faţă de sugestia operatorului. Acest fenomen se petrece atunci când oamenii ating un nivel foarte profund de relaxare: ei descoperă (poate, pentru prima oară în viața lor) că există o stare în care absolut tot stress-ul, zgomotele şi presiunile de zi cu zi se dizolvă și dispar cu desăvârșire…și se simt atât de bine acolo, încât nu mai vor, deocamdată, sa revină, dorindu-și sa profite pentru câteva momente în plus ca sa dizolve restul de stress acumulat în organism și în minte. La fel este și atunci când alarma sună dis de dimineață, dându-ne de știre că e vremea sa ne trezim… iar noi ne dorim sa mai „furăm” câte 10 minute de somn — așa că apăsăm butonul de „snooze”. Iată încă o dovadă a faptului că hipnotistul nu este „atotputernic” — și nu poate decide pentru celălalt când este momentul să revină din transă.
În orice caz, nu poți rămâne „blocat(ă)” într-o transă hipnotică: homeostazia corpului uman știe să te conducă înapoi către starea normală, naturală, de veghe.
Mitul #3: ”Voi dezvălui secrete sub hipnoză”
Unii oameni cred că nu poţi să minţi atunci când eşti într-o transă. Şi acesta este un mit destul de răspândit.
Adevărul este că hipnoza nu a putut fi folosită drept „serul adevărului” în domeniul juridic pentru interogări. Asta pentru că într-o transă hipnotică poți, dacă ai chef, să minți exact la fel de bine cum o faci și în starea normală, de veghe((G. F. Wagstaff (1982), Hypnosis and witness recall: discussion paper, Journal of the Royal Society of Medicine, 75: p. 793-798.))
Nimeni nu te poate face să spui ceea ce nu vrei sub hipnoză – indiferent de câte filme de la Hollywood exploatează (și vor mai exploata) acest mit.
Mitul #4: „Eu nu sunt hipnotizabil(ă)”
Dacă ai o minte sănătoasă și un IQ care să îţi permită să înțelegi noțiuni abstracte, poți experimenta fenomene de transă. Orice om sănătos este hipnotizabil — la fel cum toți oamenii pot să doarmă sau să se trezească. Gradul de responsivitate la hipnoză depinde de rezistență pe care o opui acestei stări (în mod conștient sau nu). Frica este singurul lucru care îi poate preveni pe oameni să acceseze hipnoza cu adevărat — ea stând la baza rezistenței pe care unii oameni o opun.
Fenomenele care pot fi produse sub hipnoză (amnezie, iluzii optice, gândire selectivă, imaginație vie, absorbția atenției) apar în viața de zi cu zi în mod spontan și natural. În hipnoză, ele pot părea spectaculoase — pentru că sunt distilate până la esența lor, amplificate și structurate într-un proces focalizat pe un scop.
Însă toate fenomenele care se produc în hipnoză sunt capacități normale și naturale ale ființei umane. Unii oameni le au mai dezvoltate, alții ceva mai puțin. Însă, în cuvintele lui M. Yapko: „să spui ca cineva nu poate fi hipnotizat este chestionabil. Dacă acea persoana nu ar putea să se concentreze, să își amintească, să uite anumite lucruri, să aibă comportamente automate și să demonstreze multe alte astfel de fenomene hipnotice, el sau ea pur și simplu nu ar putea supraviețui. Bineînțeles, oamenii diferă ca grad în abilitatea lor de a face aceste lucruri, și capacitatea unora este minimă — dar să găsești pe cineva care nu poate face niciunul dintre acele lucruri ar fi destul de improbabil.”
Mitul #5: „Doar cei slabi sunt hipnotizabili”
Tot din categoria „controlului minții” face parte și această idee. Alta versiune în care ea se face auzită este „Sunt prea puternic ca să mă hipnotizezi” (ca și cum ar fi vorba de un joc de „care pe care”).
În mod paradoxal, capacitatea de a-ți accesa facultățile autosugestiei e o formă de putere – nu de slăbiciune. Numai un psihic funcțional, încrezător și puternic se poate concentra asupra unei idei până când aceasta devine parte din realitatea sa – și are capacitatea de a se vindeca de propriile limitări virtuale.
Mitul #6: „Nu am mai fost hipnotizat(ă) niciodată”
Ai simțit vreodată emoții într-un cinematograf sau atunci când ascultai muzică? Te-ai lăsat vreodată purtat(ă) de lectura unei cărți încât povestea ei te-a furat și „nu ai mai putut să o lași din mâna”, trăind, într-un fel, povestea ei ? Ai călătorit vreodată într-un autobuz și „ai căzut pe gânduri”… fără sa realizezi exact când au trecut ultimele stații? Acesta este un fenomen de disociere. Felicitări, ai mai fost hipnotizat(ă) deja!
Mulți oameni își închipuie hipnoza ca fiind o stare cu totul și cu totul specială, radical diferită de tot ce au mai simțit până atunci. În realitate, ea are extrem de multe trăsături în comun cu starea de veghe.
Hipnoza reprezintă concentrarea asupra unei idei până când aceasta devine parte din realitatea ta.
Hai sa revenim puțin la primul exemplu: ai simțit vreodată emoții la cinema? Ai urmărit „cu sufletul la gură” scene dintr-un film?
Ca să faci asta, subconștientul tău a trebuit să suprime (chiar și pentru câteva momente) ideea ca oamenii ăia pe care îi urmăreai erau de fapt niște actori, care se „prefăceau” că experimentează lucrurile respective, într-o poveste complet fictivă, din care tu oricum nu făceai parte. Mai mult, ei oricum nu erau reali în fața ta: tu priveai doar la niște fascicule de lumină, proiectate pe o pânză albă! Ei bine, aceasta este hipnoza în acțiune: concentrarea pe o idee în așa fel încât ea devine parte din realitatea ta.
Sau, tot în cuvintele lui Yapko, „mulți oameni nu se gândesc la astfel de experiențe ca fiind înrudite cu hipnoza, însă structural, ele sunt identice„((Michael D. Yapko (2003), Trancework: An Introduction to the Practice of Clinical Hypnosis, New York: Brunner-Routledge, p. 289.)).
Acestea sunt cele mai răspândite 6 mituri despre hipnoză. Dacă cineva reuşeşte să treacă peste aceste temeri, şansele de a experimenta hipnoza cresc considerabil. Pentru orice nelămuriri sau întrebări aveţi, vă stau la dispoziţie în secţiunea de comentarii de mai jos.
