Am vorbit despre Terapia Schemelor Disfuncționale (Schema Therapy) cu Cristina Sterie – psiholog principal, trainer și supervizor coordonator de certificare și președintele Institutului Român de Schema Therapy, dar și prima persoană din România certificată în acest model terapeutic

Schema Therapy a fost inițial dezvoltată pentru clienții cu tulburare borderline, devenind ulterior un model trans-diagnostic, dedicat acelor oameni care nu răspundeau la terapia tradițională — clienții cu tulburări de personalitate, sau clienții ”mai dificili”.

Cum indică și numele, Schema Therapy vine de la scheme dezadaptative — de gândire, emoții și comportament. Aceste scheme se formează, de obicei, datorită unori nevoi de bază din copilărie care au fost fie (1) neîndeplinite, fie (2) nu au fost îndeplinite corespunzător, fie au fost (3) excesiv îndeplinite.

Cele 5 categorii de nevoi de bază

Conform teoriei lui Jeffrey E. Young, există 5 categorii principale în care se încadrează nevoile de bază din copilărie:

1. Neovia de relație și atașament — nevoi de siguranță, de protecție, iubire, apropiere, de a fi acceptat și validat pentru ceea ce ești
2. Nevoi de autonomie și performanță — de a avea o identitate proprie, diferită de a celorlalți, de a folosi propriile puncte forte și talente pentru a realiza lucruri
3. Nevoi de limite și granițe — nevoia de a avea granițe rezonabile și un ”cadru” în care se pot manifesta comportamentul și emoțiile
4. Nevoi de autoexprimare — nevoia de a-ți exprima nevoile, punctul de vedere și de a-ți scoate la lumină trăsăturile prin exprimare artistică
5. Nevoi de joc, de timp liber și de relaxare

Atunci când nevoi din aceste 5 categorii nu sunt îndeplinite corespunzător, se pot forma una sau mai multe dintre următoarele scheme dezadaptative:

Scheme legate de RELAȚIE ȘI ATAȘMENT

Abandon și Instabilitate (Abandonment/Instability – AB)

Nu avem încredere că oamenii apropiați vor rămâne lângă noi SAU vor fi instabili în relația lor cu noi. Fie vor pleca și ne vor părăsi, fie vor muri, se vor îmbolnăvi sau nu vor fi capabili să aibă grijă de noi dintr-un motiv sau altul (alcoolism, depresie etc.). Schema include, așadar, și abandonul emoțional.

Neîncredere și abuz (Mistrust/Abuse – MA)

De multe ori, ea are la bază o experiență de abuz fizic, emoțional sau psihologic (umilire, ceillalți ne batjocoresc sau încearcă să profite de noi într-un fel sau altul) — însă nu mereu.

Privare emoțională (Emotional Deprivation – ED)

Această schemă se manifestă mai subtil, pentru că nu e foarte posibil să nu știi că ești privat de hrana emoțională de care ai nevoie, la fel cum e posibil să ți se pară normal să trăiești așa. Schema aceasta se mai referă și la privarea de empatie.

Defect & rușine (Deficiency/Shame – DS)

Se referă la sentimentul că ești defect(ă) — iar dacă ceilalți ar afla și te-ar cunoaște cu adevărat, nu te-ar mai iubi, nu te-ar mai plăcea, te-ar respinge, ș.a.m.d. Este cam același lucru cu rușinea toxică.

Izolare Socială (Social Isolation – SI)

Sentimentul că nu aparții unui grup, că nu ești la fel cum sunt ceilalți, motiv pentru care nu poți stabili o conexiune autentică cu cei din jur. Poate apărea atât dintr-un sentiment de inferioritate, cât și unul de superioritate…sau pur și simplu din ideea că suntem foarte diferiți și nu ne integrăm.

Scheme legate de AUTONOMIE ȘI PERFORMANȚĂ

Dependență / Incompetență (Dependence/Incompetence – DI)

Persoana are senzația că nu poate să facă lucruri fără să depindă de altcineva. Practic, mă simt incompetent, și atunci mă aștept ca altcineva să facă lucruri pentru mine. Se întâmplă în familii în care părinții nu încurajează autonomia și individuarea copilului, și fac lucruri pentru ei, în locul lor, în loc să îi încurajeze, treptat, să se descurce singuri.

Vulnerabilitate la rău și la boală (Vulnerability to harm and illness – VH)

Se referă la teama de îmbolnăvire sau catastrofe și evenimente negative, dublată de sentimentul că nu am capacitatea să îi fac față. Include și faimoasa ipohondrie. Copilul nu a fost încurajat să aibă singur grijă de el și nu i s-au dezvoltat deprinderile de a face față răului, de a se autoregla și proteja în fața problemelor vieții.

Eșec (Failure – FA)

Se referă la ceea ce fac și sunt capabil să fac, respectiv la faptul că nu voi putea să fac lucrurile la același nivel cu ceilalți. Ușor confundată cu schema de Defect.

Dependență/Interdependență și Sine Infantil (Enmeshment/Underdeveloped Self – EM)

Se formează în familii foarte simbiotice, unde membrii nu pot exista & cu greu se descurcă unul fără celălalt. În astfel de sisteme familiale nu se respectă granițe, iar autonomia și diferențierea sunt văzute ca o amenințare, un pericol pentru nucleul familiei. Individuarea nu este permisă sau încurajată – ba, mai mult de atât, copilul este de regulă acuzat atunci când încearcă să devină autonom, pentru că integritatea familiei e pusă în pericol.

Poate apărea în familiile unde avem aceeași meserie din tată în fiu, iar copilului nu i se permite să aibă alte pasiuni, alte activități, i se spune la ce facultate trebuie să dea etc. În relațiile romantice, această schemă poate fi deosebit de periculoasă, pentru că orice partener romantic pe care copilul îl are la vârsta adultă este fie inclus în simbioza familiei (și atunci trebuie să respecte toate regulile și normele familiei), fie, dacă este diferit și văzut ca o amenințare, va fi respins de către familie.

Scheme legate de LIMITE DEFECTUOASE

Îndreptățire și grandoare (Entitlement/Grandiosity – ET)

În limbaj popular, o putem numi și „misecuvinism”. Ca și cum ai spune „Eu sunt special, regulile nu mi se aplică și mie.” sau „Am dreptul să fac lucruri, și nu răspund pentru asta.„

Autocontrol insuficient și autodisciplină deficitară (Insufficient Self-Control – IS)

„Fac ce vreau” + „Controlul nu este la mine„. Se aplică oamenilor foarte impulsivi, care simt că nu au avut un comportament alternativ la dispoziție. Ca și cum nu ar putea să își înfrâneze impulsurile și instinctele, care nu reușesc să se autocontroleze cu succes. Se întâmplă atunci când copilul nu a învățat și integrat în familia de origine autocontrolul, autoreglarea emoțională, toleranța la frustrare și autodisciplina. De asemenea, astfel de persoane par să nu știe întotdeauna când e nevoie de limite sau de ce e util să ai o autodisciplină, ș.a.m.d.

Scheme legate de AUTOEXPRIMARE (de NEVOI & EMOȚII)

Subjugare (Subjugation – SB)

Subjugarea propriilor nevoi, din teama că pot exista consecințe negative. „Dacă îmi onorez nevoile, dacă le pun pe primul loc, voi păți ceva / cineva se va supăra.”

Sacrificiu de sine (Self-Sacrifice – SS)

Tot o formă de subjugare a nevoilor, însă aici este din intenția de a fi „Salvator” și „mama răniților”: ”trebuie să mă sacrific pentru ceilalți, așa că renunț la nevoile mele”. ”Ei au nevoie de mine, eu trebuie să am grijă de ei”.

Căutarea aprobării și recunoașterii (Approval Seeking/Recognition Seeking – AS)

Deși cu toții avem nevoie de aprobare și recunoaștere, indivizii care manifestă aceste scheme sunt motivați în primul rând de primirea aprobării și recunoașterii. Altfel spus, uneori nu fac lucruri pentru împlinirea proprie, ci pentru obținerea recunoașterii și aprobării celorlalți. Bineînțeles, acest lucru este făcut cu prețul negării nevoilor reale.

Scheme legate de RELAXARE, TIMP LIBER ȘI JOACĂ vs. HIPERVIGILENȚĂ ȘI INHIBIȚIE

Negativism & Pesimism (Negativity/Passivity – NP)

Tendința de a pune răul înainte de a privi la lucrurile rele care se pot întâmpla. Viitorul nu e foarte roz. Cel care are această schemă poate fi descris ca „prăpăstios” sau are gânduri negre, depresive. Poate privi lucrurile cu tristețe și poate renunța la ambiții pentru că „oricum nimic nu are sens”.

Standarde nerealiste & Hipercriticism (Unrealistic Standards/Hypercriticism –
US)

Se întâlnește foarte des la persoanele perfecționiste, care nu sunt niciodată mulțumite de ele însele. Acestea sunt extrem de exigente, își pun standarde foarte ridicate (nerealiste), pe care ori (1) niciodată nu le pot atinge sau (2) odată atins standardul, vine un nou standard care trebuie atins, și niciodată nu se bucură de ce a realizat.

Pedepsire (Punishment – PU)

Convingerea că dacă tu sau altcineva face o greșală, aceasta merită o pedeapsă aspră. Dacă fac o greșală, consider că merit să fiu pedepsit, să plătesc pentru greșala mea, iar acest lucru adeseori mă împiedică să merg mai departe.

Modurile

O stare tranzitorie, de moment, care se manifestă în „aici și acum” în care se poate afla o persoană. Sunt părțile din noi care încep să reacționeze atunci când schemele dezadaptative se activează, încercând să facă față.

Câteva exemple de moduri ar fi:

• copilul vulnerabil (timid, fricos, rușinat, trist)
• copilul furios și impulsiv (misecuvinist, arogant, rebel, plin de ură, care cedează în fața impulsurilor)
• părintele solicitant
• părintele care induce vinovăție
• părintele punitiv (o voce din interior care mă critică constant – același lucru cu un Critic Interior bine dezvoltat)
• adultul sănătos
• părintele suficient de bun (setează limite corecte, își vede greșelile, )
• copilul fericit și jucăuș (nu are inhibiții foarte mari, se poate bucura de viață, este spontan, are umor, râde cu poftă etc.)

Un exemplu de situație oferit de Cristina: dacă cineva are o schemă de abandon, modul de copil se poate reactiva într-un moment de „trigger” și va retrăi emoția pe care copilul a trăit-o atunci când s-a simțit abandonat. Această emoție este asociată cu anumite amintiri din momentul când persoana a trecut printr-un abandon (real sau perceput). Gândurile pot fi: „oamenii nu sunt de încredere, mereu mă vor abandona. Până la urmă toți pleacă.” / „Nu mi-a răspuns la telefon, deci nu mă mai iubește.„

Modalitățile de raportare la scheme

1. Predarea în fața schemei (surrender)

Mă comport ca și cum schema este copleșitoare și nu am ce să fac, așa că o las să se manifeste în deplinătatea ei.

2. Evitarea schemei (avoidance)

Mă comport ca și cum schema nu ar exista, așa că o „mătur sub covor”, sau „bag capul în nisip”, prin diferite metode: consum de substanțe, workaholism, distragerea atenției, fuga, rolul de salvator etc.

3. Supracompensarea (overcompensation)

Mă comport făcând exact opusul schemei. De exemplu, dacă am o încredere în mine foarte scăzută, mă voi comporta ca și cum aș avea foarte multă încredere, devenind arogant, încercând să impresionez, flirtând etc.

Află mai multe ascultând Episodul 44:

Pentru o descriere detaliată a intervențiilor în Terapia Schemelor Dezadaptative, pentru câteva exemple și informații utile despre unde găsești mai multe resurse de Schema Therapy, ascultă podcastul pe: Youtube, Spotify, Apple Podcasts, Google Podcasts, SoundCloud și … cam toate rețelele de podcasting de pe net.