În episodul de azi descoperim împreună 6 tehnici de comunicare.

Premisa #1 – Comunicăm ca să ne împlinim nevoile

Motivul cel mare pentru care o facem este să ne împlinim nevoile, respectiv să reducem disconfortul pe care-l presupun nevoile noastre neîmplinite. Nu știu dacă ai mai auzit vreodată perspectiva asta – așa că hai să ne uităm la câteva nevoi pe care și le îndeplinesc oamenii atunci când comunică:

Nevoile de comunicare

Putem să vorbim, de exemplu, despre…

• Nevoia de conexiune cu o altă ființă umană;
• Nevoia de a fi înțeles;
• Nevoia de a ne simți bine în legătură cu noi înșine (îi mai zice și respect de sine/stima de sine) – această nevoie este o constantă, indiferent de vârsta, sexul sau statutul omului – și e o nevoie pe care o avem și când suntem singuri, și în situații sociale;
• Nevoia de a ventila. Nu știu cum sună cuvântul ăsta, ”a ventila”, dar e o expresie des folosită în psihologie, și se referă la nevoia omului de a mai lua capacul de pe oală – ca să mai lăsăm niște abur să iasă, ca să nu înnebunim, dreq. Ventilarea reușită înseamnă 2 lucruri: (1) să descriem cuiva gândurile, emoțiile, și nevoile și (2) să ne simțim înțeleși și acceptați (NU să primim sfaturi sau persoana respectivă să simtă nevoia să ne repare). În limbaj popular se zice că ”ne descărcăm”;
• Nevoia de a evita ceva incomfortabil – cum ar fi jena, plictiseala, confruntările, liniștea, o dezamăgire, o critică, emoții neplăcute SAU statul cu propriile noastre gânduri;
• Nevoia de a primi o informație sau a oferi o informație cuiva – La ce oră te întorci acasă? Ce ar fi cel mai bine să fac în situația asta? Ce aștepți de la mine? Vreau să știi că nu m-am supărat ieri pe tine. Voiam să-ți spun să nu uiți să iei pâine;
• Să provocăm sau să prevenim o acțiune – inclusiv să menținem Granițe și Limite, un subiect despre care am vorbit în Episodul 19, intitulat chiar așa.  

Așa că e de o importanță incredibil de mare să fim cât mai prezenți și mai CONȘTIENȚI în fiecare moment de nevoile noastre.

Premisa #2 – Comunicăm pe 3 canale

1. Verbal, prin cuvintele rostite;
2. Paraverbal – aici ne referim la trăsăturile vocii: tonalitatea cu care vorbim (fie că e un ton autoritar, dur, unul mai mieros sau unul senzual), viteza cu care rostim cuvintele, volumul, accentul pe care-l punem pe anumite cuvinte. La toate astea, se mai adaugă și sunetele pe care le scoatem care nu reprezintă cuvinte (Mhm.. Mmmm… Meh…);
3. Nonverbal – prin limbajul corpului, privire și expresiile feței.

Prezența & Conștientizarea

Societatea în care trăim ne bombardează cu stimuli și nu ne încurajează mai deloc să practicăm ceea ce numim ”mindfulness” De aceea toată atenția către practicile mindfulness din ultima vreme — ca să învățăm să stăm cu noi, cu gândurile noastre și cu emoțiile noastre, să le privim fără să le judecăm, cum se schimbă de la un moment la altul.

Scenariul #1

În scenariul 1, fiecare e în bula lui de săpun, adică fiecare se focalizează pe propria persoană, pe propriile emoții și pe propriile nevoi. Asta se întâmplă atunci când abia aștepți să vină rândul tău ca să vorbești, și când asculți ca să răspunzi, nu neapărat ca să înțelegi și să meargă bine treaba între voi. Și apoi…vă întrebați de ce nu vă înțelegeți.

Scenariul #2

În scenariul 2, tu ai o bulă de săpun care vă cuprinde pe amândoi. Adică ești conștient/ă și de nevoile și emoțiile tale, ȘI, în același timp încerci și să aproximezi (cu empatie) care sunt emoțiile și nevoile persoanei cu care vorbești. Problema e că bula celeilulalt rămâne limitată tot la propria persoană, ca în primul scenariu, fără să te cuprindă și pe tine. Pentru că nu știe sau nu poate mai mult…deocamdată. Altfel spus, numai unul dintre voi are conștientizare deplină, pe când celălalt o are limitată la propria persoană.

Scenariul #3

Scenariul 3 este scenariul ideal, pentru că deja ați ajuns ca fiecare să aveți o bulă de săpun care vă cuprinde pe amândoi, și deci vă preocupați amândoi atât de emoțiile proprii, cât și de ale celuilalt.

Discută cu partenerul tău să fiți amândoi prezenți și conștienți unul de celălalt în timp ce vorbiți – și descoperiți cum vi se schimbă interacțiunea.

Simptomele unei bule restrânse, care conține doar propria persoană sunt astea:

• Persoana folosește des referințe la sine: eu, al meu, pe mine, pentru mine, șamd. 
• Persoana ține mai degrabă un monolog, în loc să aveți un dialog în care să pasați mingea de la unul la celălalt.
• Persoana evită contactul vizual direct
• Persoana nu prea pune întrebări, sau dacă le pune, le pune din datorie sau ca să-și confirme ceea ce deja spune.
• Persoana nu arată prea multă empatie pentru partenerul de dialog.
• Persoana nu repetă și nu reformulează aproape niciodată ce i-ai spus, pentru că oricum ”o doare la bascheți” de tine.
• Este evident că nu are empatie și că nu te înțelege.
• Când vorbește celălalt, arată semne subtile sau evidente de plictiseală sau nerăbdare să preia din nou cuvântul.

Rezultatul e un sentiment de frustrare, senzația că nu te aude și că nu te ascultă, până când te decizi să îl/o confrunți.

Invers, o bulă de conștientizare care vă cuprinde pe amândoi poate fi recunoscută după următoarele simptome:

• Există un echilibru între cuvinte precum ”eu, al meu, pe mine” și ”noi, între noi, al nostru etc.”
• Există un schimb real de informații între voi, și mingea trece dintr-o parte în alta
• Nu vă întrerupeți unul pe altul, ci conversația tinde să curgă.
• Vă priviți în ochi și sunteți atenți la expresiile feței celuilalt.
• Vă adresați des întrebări oneste și deschise despre ce simțiți, cum vedeți, cum gândiți și de ce anume aveți nevoie fiecare.

Claritatea

Se referă la efortul conștient de a comunica pe cât posibil mai explicit.

Combină acești factori:

• Focalizarea pe momentul prezent pana când ambii parteneri simt că și-au împlinit nevoile
• Folosirea intenționată a unui vocabular de cuvinte care descriu clar: gândurile tale, percepțiile tale (ce vezi, ce auzi), emoțiile tale și nevoile tale.
• Evitara intenționată a ambiguităților și generalităților: ”Niște chestii”, ”avem nevoie să vorbim niște lucruri”, ”avem niște probleme” …
• Evitarea intenționată a expresiilor de tip ”grenadă”, care au o rezonanță negativă în psihicul oricui (prost, nesimțit, jalnic, egoist, etc.)

Săpături până la rădăcina problemei

Există o diferență între nevoile de suprafață și cele fundamentale. Această tehnică se referă la identificarea nevoii reale, de bază, spre deosebire de cea de suprafață (”vreau să te cert” vs. ”vreau să mă simt respectat(ă)”.

Mai multe poți descoperi ascultând episodul.

Ascultarea empatică

Eficiența comunicării crește incredibil de mult atunci când ascultăm cu adevărat.

Ii mai spune și reflectare sau ascultare activă, pentru că repeți (adică reflecți) ceea ce ai auzit de la cel care vorbește.

Alternativele la ascultarea empatică sunt: a face pe lupul moralist, inundarea conversației cu propriile opinii și idei, întreruperea, retragerea, ignorarea celuilalt, interogarea, explicarea, defensa, datul de sfaturi sau schimbarea subiectului.

Asertivitatea

Despre asertivitate am vorbit pe larg în Episodul 7.

Metavorbirea

Prefixul ”meta” in greacă înseamnă ”dincolo de”. Metacomunicarea este atunci când comunicăm despre comunicarea dintre noi, despre felul cum se desfășoară lucrurile între noi. Despre ce merge bine și ce merge prost. Despre ce ne frustrează sau ne perplexează, despre ce nu înțelegem sau despre ce ne afectează emoțional.

Bineînțeles, e musai nevoie să ne respectăm reciproc și să ne ”simțim” unul pe celălalt. Altfel, degeaba ne asumăm poziția meta și începem să desfacem în bucățele comunicarea dintre noi.

Vei avea nevoie de un întreg vocabular de termeni de comunicare – pentru că veți vorbi despre monopolizarea dialogului, despre încrederea pe care o aveți unul în altul, despre contactul vizual, despre emoții, despre rolurile de victimă, persecutor și salvator, despre nevoi de suprafață vs. nevoi profunde, despre cereri versus impuneri despre presupozițiile pe care le face fiecare și pretenția de citire a gândurilor, despre reformulări, despre atitudini de superioritate și inferioritate, despre cine întrerupe pe cine, despre mesajele cu dublu înțeles, despre pasiv, agresiv și pasiv-agresiv, despre conflicte dintre valorile fiecăruia…și câte și mai câte.

Îți închipui cum ar fi să poți să vorbești cu partenerul sau partenera despre toate lucrurile astea într-un spirit win-win, în care amândoi vă propuneți să câștigați?

Iată câteva exemple:

• Dacă ceva se simte ciudat în interacțiunea dintre voi, dar nu știi ce anume, poți să spui chiar asta: ”Ceva nu pare în regulă cu dialogul dintre noi, dar nu îmi dau seama exact ce.”
• Dacă nu știi care sunt nevoile persoanei poți să întrebi: ”Ai putea să-mi spui ce anume ai nevoie de la mine în situația asta?”
• Dacă nu poți să te concentrezi într-o interacțiune, poți să spui ”În momentul ăsta nu pot să mă focalizez pe subiect, din cauza (și aici descrii situația care te afectează: ex – am primit o veste foarte proastă și asta mă afectează). Ai vrea să discutăm în alt moment, când mă simt mai ok și pot să fiu cu tine 100% ?” Dacă se poate, specifică și un moment exact în timp când propui să reluați discuția, gen ”Hai să vorbim după amiază, când sper să îmi mai revin.”
• Dacă nu-i înțelegi gândurile partenerului: ”Nu cred că am înțeles foarte bine. Ai putea să-mi explici altfel? Sunt un pic confuz. Ai putea să-ți rezumi asta în câteva idei?” Sau ”Ce ai nevoie să știu despre (subiectul despre care discutați)?”
• Când primești mesaje duble: ”X, în timp ce spui că e totul ok, am văzut cum ai pufnit și cum ți-ai dat ochii peste cap. Nu știu exact ce să înțeleg. Ai putea să-mi spui ce te deranjează?” Sau ”X, când ai menționat ce rău ne-am mai certat aseară — ai spus-o cu un zâmbet larg și părea să te amuze. Poți să mă ajuți să interpretez?”

Pentru mai multe detalii și feluri cum poți să faci metavorbirea să meargă bine între voi, poți asculta episodul.

Rezolvarea de probleme ”win-win”

E posibil să pară complex la început, cu timpul vă veți obișnui.

1. Verifică dacă ești într-o stare ok. Dacă nu, alege alt moment sau coboară-ți așteptările drastic.
2. Amandoi partenerii recunosc că există o problemă – deci nu neagă faptul că problema există și are la bază nevoi neîmplinite.
3. Identificați-vă nevoile primare, folosind conștientizarea, prezența și abilitățile de a face săpături la rădăcină,.
4. Decideți dacă avem de-a face un conflict intern (e problema mea cu mine) vs. unul interpersonal…sau ambele. Conflictele interne primesc prioritate: pentru că nu pot să mă duc cu emoțiile făcute ghem și să mă aștept să am claritate.
5. Verifică-ți atitudinea. Te simți superior sau inferior persoanei? Unde e atenția fiecăruia? Pe trecut, prezent, sau viitor? Unde își focalizează fiecare atenția și prezența? Pe propria persoana sau pe amândoi?
6. Cere-i partenerului să vă rezolvați problema. Asigurați-vă că sunteți într-un mediu calm, și că aveți la dispoziție o cantitate rezonabilă de timp. Uneori, poate fi nevoie de 30min+.
7. Confirmați că fiecare persoană și-a înțeles nevoile proprii și pe ale celuilalt. Asigurați-vă că ambii aveți o atitudine de respect și înțelegere pentru nevoile celuilalt.
8. Decideți împreună dacă vorbim despre un conflict intern, abstract (vi se ciocnesc opiniile, valorile și prioritățile) sau concret (”am nevoie de mașină mâine”) sau dacă aveți nevoi de comunicare diferite. Așa că setați-vă obiectivele în funcție de ce ați descoperit.
9. Faceți brainstorm legat de soluțiile potrivite. Nu vă sfiiți să treceți în revista și soluțiile care par nonconformiste, contraintuitive, bizare, atipice. Asta înseamnă, de fapt brainstorm. Toate ideile sunt luate în calcul. În faza de brainstorm nu criticăm idei. În felul ăsta, nu de puține ori poți să iei o idee nerealistă și să o transformi până o aduci cu picioarele pe pământ. Sau să iei două soluții incomplete și să le combini între ele, pentru a obține una completă.

Câteva exemple și bune practici poți auzi în episod.

Concluzie

Sper că te ajută informațiile din episod, și că poți comunica un pic altfel, ca să deblochezi situațiile în care nu vă mergea bine.