Podcast Psihologie

Tulburarea de Personalitate Dependentă ★ Episodul 51 | The Real You Podcast

pe
21 mai 2024
Asculta pe Spotify episodul acesta
Descarca episodul in format MP3

Cu toții avem nevoie uneori să ni se poarte de grijă, și cu toții am fost dependenți de altcineva – la naștere, dar nu numai, ci și în perioade de boală sau infirmitate. Însă, dincolo de dependența normală, există oameni care au nevoie excesivă și patologică de a fi asistați. Despre ei vom vorbi în acest episod.

Ce Este Tulburarea de Personalitate Dependentă?

Tulburarea de personalitate dependentă (TPD) este o tulburare de personalitate din cluster-ul C, caracterizată printr-o nevoie excesivă și anormală de a fi îngrijit, care duce la un comportament supus și dependent și la frica de separare. Această tulburare afectează capacitatea individului de a funcționa independent și poate conduce la relații disfuncționale și o calitate scăzută a vieții. Urmează să explorăm în detaliu ce înseamnă TPD, cum se manifestă și cum poate fi tratată.

Definiție și context

Conform DSM-V, tulburarea de personalitate dependentă se caracterizează printr-o nevoie exagerată a unei persoane de a fi îngrijită, ceea ce conduce la un comportament pervaziv de supunere și dependență, dublate de frica de separare. Ea debutează la vârsta de adult tânăr și se manifestă în diverse situații.

Criterii DSM-V

Conform Manualului de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale, Ediția a V-a (DSM-V), pentru a fi diagnosticat cu această tulburare, un individ trebuie să îndeplinească cel puțin cinci dintre următoarele opt criterii:

  1. Dificultăți majore în luarea deciziilor în problemele de zi cu zi fără numeroase sfaturi și încurajări din partea altcuiva.
  2. Nevoia ca alții să își asume răspunderea pentru majoritatea aspectelor importante ale vieții.
  3. Dificultăți în a-și exprima dezacordul față de ceilalți, de teamă să nu piardă sprijinul și aprobarea acestora.
  4. Dificultăți în a demara proiecte sau activități în mod independent, din cauza lipsei de încredere în capacitatea de judecată și abilitățile proprii.
  5. Eforturi excesive pentru a obține sprijin și ocrotire din partea celorlalți, mergând până în punctul în care se oferă voluntar pentru activități neplăcute.
  6. Sentimente incomfortabile sau de neajutorare atunci când este singur, din cauza fricii exagerate că este incapabil să aibă grijă de el însuși.
  7. Căutarea urgentă a unei noi relații de sprijin imediat ce o relație apropiată s-a încheiat.
  8. Preocuparea nerealistă cu teama de a fi lăsat să se descurce pe cont propriu.

Diferența între codependență și această tulburare de personalitate

Codependența și tulburarea de personalitate dependentă (TPD) sunt adesea confundate, dar ele descriu concepte diferite. Codependența este un comportament învățat, caracterizat printr-o dependență excesivă de altcineva pentru validare emoțională și împlinirea nevoilor. Persoanele codependente tind să-și asume responsabilitatea pentru sentimentele și acțiunile altora și pot încerca să controleze comportamentele celor din jur pentru a menține stabilitatea în relație. Acest comportament apare frecvent în relații disfuncționale și nu este considerat o tulburare de personalitate formală.

Pe de altă parte, tulburarea de personalitate dependentă (TPD) este o afecțiune cronică și diagnosticabilă conform DSM-V, caracterizată printr-o nevoie pervazivă și exagerată de sprijin și protecție. Tulburarea este influențată de factori genetici, de mediu și experiențiali și necesită o abordare terapeutică specifică pentru a dezvolta independența și autoeficiența personală. În concluzie, în timp ce codependența este un model de relaționare disfuncțional, TPD este o tulburare de personalitate care afectează profund capacitatea individului de a funcționa independent.

Ilustrații și Exemple de Comportamente, Atitudini și Convingeri ale Persoanelor cu Tulburare de Personalitate dependentă

  • Nevoia constantă de protecție și sprijin: o persoană cu TPD poate avea nevoie de reasigurări constante de la partener sau familie pentru a lua decizii simple, cum ar fi alegerea unei ținute pentru muncă sau dacă să își ia umbrela într-o zi cu vreme incertă.
  • Dificultăți în a lua decizii independente: când vine vorba de decizii majore, cum ar fi alegerea unei cariere sau a unei locuințe, persoana cu TPD se bazează complet pe sfaturile și aprobările altora.
  • Evitarea exprimării dezacordului: de teamă să nu piardă sprijinul și aprobarea celorlalți, persoana cu TPD evită să își exprime dezacordul, chiar și în situații importante.
  • Eforturi excesive pentru a obține sprijin: persoana cu TPD poate să se angajeze în activități neplăcute sau chiar să accepte comportamente abuzive doar pentru a menține sprijinul celorlalți.
  • Sentimente de neajutorare când este singur: persoana cu TPD se simte extrem de anxioasă și neajutorată când este singură, temându-se că nu poate să se descurce fără ajutorul altora.
  • Căutarea urgentă a unei noi relații de sprijin: după încheierea unei relații, persoana cu TPD încearcă rapid să stabilească o altă relație care să îi ofere sprijin și protecție.
  • Teama nerealistă de a fi lăsat să se descurce singur: persoana cu TPD este constant îngrijorată că va fi abandonată și lăsată să se descurce pe cont propriu, ceea ce pare insuportabil.
  • Lipsa de inițiativă și pasivitatea: persoanele cu TPD evită să ia inițiativa în proiecte sau activități, preferând să lase pe altcineva să ia conducerea.
  • Subestimarea constantă a propriilor abilități: persoanele cu TPD au o imagine de sine negativă și se consideră incapabile să facă față vieții fără ajutor.
  • Devotament excesiv față de o persoană semnificativă: persoana cu TPD poate să își sacrifice propriile nevoi și dorințe pentru a menține o relație cu o persoană de care depinde emoțional.
  • Evitarea conflictelor și a situațiilor tensionate: de teama de a nu pierde sprijinul celorlalți, persoana cu TPD evită orice formă de conflict, chiar și atunci când are dreptate.
  • Acceptarea compromisurilor neplăcute: persoana cu TPD acceptă să facă compromisuri semnificative în relații, inclusiv participarea la activități neplăcute sau tolerarea abuzului.
  • Fuga de responsabilități și preferința pentru roluri subordonate: persoanele cu TPD preferă să lucreze sub supravegherea strictă a altora și evită rolurile de conducere.

Diferențieri față de alte afecțiuni și etichete clinice

Tulburarea de personalitate dependentă poate fi ușor confundată cu alte afecțiuni psihologice și etichete clinice datorită unor simptome comune. Este important să facem diferența între TPD și alte tulburări pentru a asigura un diagnostic și un tratament corect.

Tulburările din Cluster-ul B

Tulburările din Cluster-ul B, cum ar fi tulburarea de personalitate borderline (BPD) și tulburarea de personalitate histrionică, prezintă unele suprapuneri cu TPD, în special în ceea ce privește dependența emoțională și sensibilitatea la respingere. Cu toate acestea, motivațiile și manifestările diferă semnificativ:

  • Borderline: Persoanele cu Tulburare de Personalitate Borderline au frică extremă de abandon și pot manifesta comportamente impulsive și de auto-vătămare. Sensibilitatea lor la respingere este legată de instabilitatea emoțională și relațiile interpersonale tumultuoase.
  • Histrionic: Persoanele cu Tulburare de Personalitate Histrionică caută constant atenția și aprobarea altora pentru a-și valida existența. Aceasta este o formă de supraviețuire emoțională bazată pe atragerea atenției, mai degrabă decât pe nevoia de sprijin și protecție specifică TPD.

Dependența normală și justificată

Este important să distingem între dependența normală și justificată și TPD. Copiii și adolescenții, de exemplu, pot prezenta comportamente dependente într-o măsură sănătoasă, având nevoie de ghidare și sprijin pe măsură ce se dezvoltă. De asemenea, persoanele care suferă de boli cronice sau dizabilități pot manifesta dependență fără a fi patologice, având nevoie legitimă de ajutor.

Tulburarea de personalitate evitantă

TPD și AVPD au caracteristici comune, precum stima de sine scăzută și percepția că ceilalți sunt mai competenți. Cu toate acestea, există câteva diferențe semnificative:

  • AVPD: Persoanele cu Tulburare de Personalitate Evitantă evită relațiile interpersonale și situațiile sociale de teamă de respingere și umilire. Ele preferă singurătatea decât riscul respingerii.
  • TPD: Persoanele cu TPD caută constant sprijin și relații, chiar și cu riscul de a fi supuse unui abuz, pentru a evita sentimentul de neajutorare și abandon.

În concluzie, diferențierea între TPD și alte afecțiuni și etichete clinice este esențială pentru un diagnostic corect și un plan de tratament adecvat. Fiecare tulburare are caracteristici distincte care necesită abordări terapeutice specifice.

Comorbidități în tulburarea de personalitate dependentă

TPD se poate asocia frecvent cu alte tulburări de anxietate, cum ar fi tulburarea de anxietate generalizată (GAD), tulburarea de panică și fobia socială. Aceste comorbidități pot complica diagnosticul și tratamentul, necesitând o abordare mai complexa pentru a adresa toate aspectele afecțiunilor concomitente.

Terapia tulburării de personalitate dependentă: intervenții terapeutice posibile

Tratamentul poate fi eficient, în special atunci când este adaptat nevoilor specifice ale individului. Scopul principal al terapiei este de a ajuta persoanele să devină mai independente și să dezvolte un sentiment de autoeficiență. Iată câteva dintre cele mai comune și eficiente intervenții terapeutice:

Terapia Cognitiv-Comportamentală (TCC)

Terapia cognitiv-comportamentală este una dintre cele mai eficiente metode de tratament pentru TPD. Aceasta se concentrează pe identificarea și modificarea gândurilor disfuncționale și comportamentelor asociate cu dependența. Ea ajută pacienții să:

  • Dezvolte abilități de rezolvare a problemelor: Prin exerciții structurate, pacienții învață să abordeze și să rezolve problemele în mod independent.
  • Îmbunătățească autoeficiența: Terapeutul ajută pacientul să identifice și să conteste gândurile negative despre sine și să dezvolte o imagine de sine pozitivă și realistă.
  • Exerseze comportamente independente: Pacienții sunt încurajați să ia decizii și să inițieze acțiuni fără a căuta constant aprobarea altora.

Terapia Centrată pe Scheme Disfuncționale

Terapia centrată pe scheme disfuncționale (Schema Therapy) este o altă abordare eficientă, care combină elemente din TCC, psihoterapia psihodinamică și alte terapii pentru a ajuta pacienții să înțeleagă și să schimbe modelele adânc înrădăcinate de gândire și comportament. TCS poate ajuta la:

  • Identificarea și modificarea schemelor disfuncționale: Pacienții învață să recunoască și să schimbe tiparele cognitive și comportamentale care contribuie la dependență.
  • Dezvoltarea unor strategii sănătoase de coping: Terapia îi ajută pe pacienți să adopte noi modalități de a face față stresului și provocărilor vieții.

Terapia de Familie

Terapia de familie poate fi și ea foarte benefică, deoarece relațiile familiale joacă adesea un rol crucial în menținerea comportamentelor dependente. Această formă de terapie poate:

  • Îmbunătăți dinamica familială: Terapia ajută familia să înțeleagă natura TPD și să dezvolte modalități sănătoase de a sprijini membrul afectat fără a-i încuraja dependența.
  • Promova comunicarea și sprijinul: Membrii familiei învață cum să comunice eficient și să ofere sprijin într-un mod care încurajează independența.

Psihoterapia Psihodinamică

Psihoterapia psihodinamică se concentrează pe explorarea și înțelegerea conflictelor interne și a experiențelor din copilărie care pot contribui la TPD. Aceasta poate ajuta pacienții să:

  • Înțeleagă rădăcinile dependenței: Explorarea experiențelor timpurii poate dezvălui motivele adânc înrădăcinate ale comportamentelor dependente.
  • Dezvolte o identitate mai integrată: Terapeutul ajută pacientul să-și construiască o identitate stabilă și independentă.

Antrenamentul în abilități sociale

Persoanele cu TPD adesea au nevoie de suport pentru a dezvolta abilități sociale eficiente. Antrenamentul în abilități sociale poate include:

  • Învățarea asertivității: Pacienții învață să își exprime nevoile și dorințele într-un mod direct și respectuos, fără a se teme de respingere.
  • Dezvoltarea abilităților de comunicare: Terapia se concentrează pe îmbunătățirea capacității de a comunica clar și eficient cu ceilalți.

Terapia de grup

Terapia de grup oferă un mediu de sprijin în care pacienții pot împărtăși experiențe și învăța unii de la alții. Beneficiile terapiei de grup includ:

  • Sprijinul colegial: Pacienții își oferă sprijin reciproc și învață din experiențele altora care se confruntă cu probleme similare.
  • Exersarea noilor comportamente: Grupurile oferă un spațiu sigur pentru a practica abilitățile sociale și comportamentele independente.

În concluzie, tratamentul pentru tulburarea de personalitate dependentă necesită o abordare cu mai multe fațete, adaptată nevoilor individuale ale pacientului. Combinarea diferitelor intervenții terapeutice poate ajuta persoanele să devină mai independente și să dezvolte un sentiment puternic de autoeficiență, îmbunătățindu-și astfel calitatea vieții.

Provocările Terapiei

Terapia poate fi extrem de benefică, dar prezintă și provocări unice atât pentru terapeut, cât și pentru client. Aceste provocări derivă din natura profundă a dependenței și a tiparelor comportamentale și cognitive înrădăcinate. Iată câteva dintre principalele provocări întâmpinate în tratamentul TPD:

Rezistența la schimbare

Persoanele cu TPD au adesea dificultăți în a accepta schimbarea, chiar și atunci când aceasta este benefică pentru ele. Teama de a pierde sprijinul și confortul oferit de relațiile dependente poate face ca pacienții să fie reticenți în a încerca noi comportamente sau a adopta o mentalitate ceva mai independentă. Terapeutul trebuie să lucreze treptat și să ofere reasigurări constante pentru a diminua această rezistență.

Nevoia excesivă de reasigurări

Pacienții cu TPD au tendința de a căuta constant reasigurări și aprobări din partea terapeutului, ceea ce poate crea o dependență în cadrul terapiei. Acest comportament poate împiedica progresul terapeutic, deoarece pacienții pot deveni prea atașați de terapeut în loc să dezvolte abilitățile necesare pentru a-și gestiona singuri problemele. Terapeutul trebuie să echilibreze sprijinul cu încurajarea independenței.

Dificultăți în luarea deciziilor

Una dintre caracteristicile principale ale TPD este dificultatea în a lua decizii fără sfaturile altora. Aceasta poate încetini procesul terapeutic, deoarece pacienții pot fi ezitanți sau incapabili să facă alegeri chiar și în privința obiectivelor terapiei sau a pașilor de urmat. Terapeutul trebuie să ofere ghidare structurată și să ajute pacienții să își construiască încrederea în capacitatea lor de a lua decizii.

Frica de abandon

Teama intensă de abandon poate face ca pacienții cu TPD să fie extrem de sensibili la orice schimbare percepută în disponibilitatea sau atitudinea terapeutului. Chiar și absențele ocazionale sau modificările în programul de terapie pot fi interpretate ca semne de respingere, ceea ce poate declanșa anxietate și comportamente de reatașare. Terapeutul trebuie să fie conștient de aceste sensibilități și să comunice clar și consecvent.

Comorbiditățile

TPD se asociază frecvent cu alte tulburări psihologice, cum ar fi anxietatea, depresia sau tulburările de alimentație. Aceste comorbidități complică tratamentul, deoarece necesită o abordare integrată care să abordeze multiplele aspecte ale sănătății mentale ale pacientului. Terapeutul trebuie să fie bine pregătit pentru a recunoaște și a trata aceste afecțiuni concomitente.

Stabilirea granițelor sănătoase

Persoanele cu TPD au adesea dificultăți în a recunoaște și a respecta granițele sănătoase în relații. Acest lucru se poate reflecta și în relația terapeutică, unde pacienții pot deveni prea atașați sau pot solicita timp și atenție suplimentară din partea terapeutului. Este esențial ca terapeutul să stabilească și să mențină granițe clare, oferind în același timp suportul necesar.

Dependența de relațiile interpersonale

Pacienții cu TPD au tendința de a se baza excesiv pe relațiile interpersonale pentru a-și menține stima de sine și siguranța emoțională. În terapie, acest lucru se poate manifesta prin dependența de terapeut pentru validare și sprijin. Terapeutul trebuie să încurajeze pacienții să dezvolte resurse interne și abilități de autoreglare, astfel încât să nu depindă exclusiv de relațiile externe pentru stabilitate emoțională.

Confruntarea convingerilor disfuncționale

Un aspect esențial al terapiei este identificarea și modificarea convingerilor disfuncționale care susțin comportamentele dependente. Aceste convingeri sunt adesea adânc înrădăcinate și greu de schimbat. Terapeutul trebuie să fie rezilient și să utilizeze tehnici variate pentru a ajuta pacienții să își reconstruiască o imagine de sine mai pozitivă și mai realistă.

Echilibrul între suport și independență

Una dintre cele mai mari provocări în tratamentul TPD este găsirea echilibrului perfect între oferirea de suport și promovarea independenței. Terapeutul trebuie să fie atent să nu creeze o relație de dependență, ci să încurajeze constant pacientul să facă pași către autoeficiență și autonomie.

În concluzie, tratamentul tulburării de personalitate dependentă este complex și necesită o abordare rațională și bine echilibrată. Terapeutul trebuie să fie conștient de provocările specifice ale acestei tulburări și să folosească strategii eficiente pentru a sprijini pacienții în dezvoltarea independenței și a autoeficienței.

Concluzie

Tulburarea de personalitate dependentă reprezintă o provocare complexă atât pentru persoanele afectate, cât și pentru cei care le oferă suport. Tulburarea poate afecta profund viața individului, limitându-i capacitatea de a funcționa independent și de a lua decizii autonome. Diagnosticarea corectă și diferențierea față de alte afecțiuni și comportamente sunt esențiale pentru a asigura un tratament adecvat.

În final, este important să recunoaștem că recuperarea este un proces gradual și individualizat. Cu sprijinul adecvat și angajamentul față de terapie, persoanele cu TPD pot face progrese semnificative, câștigând încredere în propriile abilități și construind relații mai sănătoase și mai echilibrate. Sper ca în acest episod să fi oferit o perspectivă cuprinzătoare asupra tulburării și să fi subliniat importanța unui tratament personalizat și atent.

The Real You Podcast® - Abonează-te:Fii la curent cu ultimele episoade din podcastul The Real You
Etichete
RELATED POSTS

Lasă un comentariu

PETRE TUDOR BARLEA
Bucuresti, RO

Explorator neobosit al diversitatii umane, curios si vesnic fascinat de felul cum functionam - atat ca indivizi, cat si in grupuri...

Citește mai mult »
Abonează-te:

Primește episoadele direct în  Inbox:

Playlist YouTube:
Grup Terapie:

Alătură-te grupului de terapie pentru cei care au trecut prin relații toxice sau abuzive. Mai multe detalii pe: viatamea.ro