Podcast Psihologie

Tulburarea de Personalitate Borderline ★ Episodul 1 | The Real You Podast

pe
15 iulie 2019

Asculta episodul:


Descarca o copie MP3 portabila a episodului.

Astăzi o să discutăm despre Tulburarea de Personalitate Borderline (nicidecum “sindromul borderline” sau “boala borderline”) și până la sfârșitul episodului obiectivul meu este ca tu să înțelegi mult mai bine oamenii foarte instabili emoțional și ce e de făcut în preajma lor. Hai să-ncepem!

Tulburare de personalitate ?

Am ales să fac o serie de episoade despre tulburările de personalitate. Și-asta pentru că de câte ori am avut discuții informale cu oameni care nu erau psihologi de profesie & nu cunoșteau subiectul, oamenii s-au arătat de-a dreptul fascinați de ceea ce discutam și, mult mai mult de-atât, mi-au spus că asta i-a ajutat să-i înțeleagă pe oamenii din jur mai bine. De regulă un coleg sau o colegă de serviciu, dar în unele cazuri chiar pe partenerul de cuplu sau chiar pe cineva din familie.

Așadar, ce e o tulburare de personalitate ? În primul rând e bine să facem distincția între boală mintală și tulburare de personalitate. Pentru că nu sunt unul și același lucru. Eu le-am mai numit și coloraturi foarte puternice ale personalității. E ca și cum personalitatea ta ar fi atâta de puternic colorată, încât culorile astea ajung să impregneze tot restul vieții tale. O tulburare de personalitate e un pattern rigid de gândire, de comportament și de funcționare. Într-un fel gândirea, emoțiile și comportamentul oamenilor care au o tulburare deviază de la ceea ce ar putea să fie considerat “acceptabil și normal.

Tulburările de personalitate încep să înflorească în perioada adolescenței și aduc cu ele dificultăți semnificative și pe termen lung, mai ales în relațiile cu ceilalți oameni și în general, în felul în care funcționezi în societate; dar și o cantitate destul de mare de disconfort subiectiv, mai ales pe partea emoțională.

Clusterul B

Vom concentra primele episoade în jurul tulburărilor din clusterul B. Clusterul B e o grupare de tulburări de personalitate dramatice, emoționale și instabile, cum ar fi: tulburarea Borderline (se mai numește și instabilul emoțional),  tulburarea histrionică (pe englezește se mai spune și “drama queen”), tulburarea antisocială (care nu se referă la socializare, ci la ceea ce în trecut se numea psihopat) și tulburarea narcisică, Narcis fiind omul care s-a îndrăgostit de propria lui imagine, de propria lui reflecție în apă.

Personalitatea Borderline = Instabilitate, emoționalitate, teama de abandon

Cuvântul-cheie care ar caracteriza cel mai bine tulburarea de personalitate Borderline este “labilitatea psihică“. Instabilitate în starea de spirit, instabilitate în relații, instabilitate în imaginea de sine, în felul cum mă percep eu pe mine, instabilitate în comportament și chiar și în preferințe și gusturi. Borderline include accese de furie și dificultăți foarte mari în autoreglarea emoțiilor. Mai include și eforturi supraomenești de a evita respingerea și abandonul, real sau imaginar. Această tulburare afectează cam 1% din populația generală. E o tulburare din păcate foarte puțin înțeleasă și foarte stigmatizată. Ca să înțelegeți mai bine, când vine vorba de exemplu de tulburarea bipolară, vedete precum Mariah Carey, Demi Lovato, Mel Gibson și Steven Fry au avut curajul să facă un pas în față și să vorbească deschis despre faptul că sunt afectați de tulburarea bipolară. În schimb, despre Borderline nu prea vorbește nimeni. Există speculații cum că ar exista personaje cum ar fi Courtney Love, Britney Spears sau Amy Winehouse, Dumnezeu s-o ierte, însă speculațiile astea sunt bazate pe mostre de comportament cunoscute public.

Oamenii cu Borderline pot să fie unii dintre cei mai simpatici și cei mai carismatici oameni… …. până la primul trigger. Cei care au avut un pic de contact minimal cu ei, cum ar fi de exemplu colegii din firma în care lucrează, pot să spună: “hei, persoana X e o persoană minunată”. În schimb, cei care au trăit cu ei pot să spună “Mhm, ar trebui să-l vezi acasă”.

Tulburarea borderline se joacă cel mai mult în relațiile de profunzime, iar relația de cuplu este unul dintre terenurile unde se va manifesta cel mai puternic. Odată ce a apărut trigger-ul (adică scânteia care aprinde butoiul cu pulbere) – fie el un trigger real sau imaginar, emoțiile escalează de la 0 la 100 într-o milisecundă și sunt foarte greu de gestionat. E ca și cum o altă persoană iese brusc la suprafață, iar acea latură care iese la suprafață nu e una de care ei să fie mândri ulterior; motiv pentru care borderii au mai fost asemănați pe alocuri și cu personalitățile multiple, însă nu este vorba despre același lucru.

Trigger-ul sau scânteia care aprinde gazul, poate să fie de exemplu lipsa de respect a cuiva sau respingerea primită din partea cuiva. Un foarte mare trigger e și nedreptatea: atunci când nu ești auzit, când ești înțeles greșit sau tratat nedrept. Poate să fie și pierderea controlului, poate să fie și eșecul sau umilința suferită, iar uneori o simplă privire poate să fie de ajuns, așa că nu se știe niciodată cu siguranță ce va fi data viitoare.

Tulburarea Borderline nu e nimic altceva decât un mecanism extrem de coping față de trauma complexă, un subiect despre care o să discutăm pe larg în acest podcast. Are la bază drept nucleu rana abandonului – care poate să fie abandon emoțional – adică părinții erau acolo, dar doar fizic, nu erau și disponibili emoțional.

Caracteristici, simptome si trăsături

Așadar, dacă mergi la medicul psihiatru, el o să caute câteva caracteristici-cheie, pe care o să le enumăr aici și am să le explic.

1 – Imaginea de sine

În primul rând o să se uite după o imagine de sine instabilă, o stimă de sine scăzută, o identitate bazată pe rușine în cea mai adâncă parte a ei. Chiar dacă în exterior oamenii nu lasă să se vadă nimic de genul ăsta, în interior oamenii cu tulburare Borderline se simt inferiori și pe alocuri goi pe dinăuntru. Goliciunea asta interioară este diferită de “vidul interior” pe care îl simt oamenii care sunt în depresie profundă. Atunci când greșesc cu ceva sunt foarte auto-critici și super duri cu ei. În cazuri extreme vor intra în relații abuzive și îi vor lăsa pe celălalt să îi abuzeze, crezând că și-o merită. Cam atât de jos poate să meargă stima lor de sine. Alții vor încerca să supracompenseze chestia asta, încercând să dovedească sau să pară că sunt mai buni decât ceilalți. Așadar, imaginea de sine instabilă înseamnă că pot să schimbe felul în care se văd într-o milisecundă. Astăzi te simți bine cu tine însuți, mâine, când te trezești, te urăști pe tine. Schimbi de la un moment dat la altul interesele, îți schimbi hobby-urile, lucrurile care te fascinează și pe care le urmărești. Practic nu știu cine sunt cu adevărat în interior, la ce sunt bun, ce cred cu adevărat. Din cauza asta se poate întâmpla ca unii dintre ei să își schimbe des culoarea părului, aspectul vestimentar, uneori chiar și numele.

2 – Emoțiile

În al doilea rând avem lumea emoțională, care este din nou extrem de instabilă. Pot trece de la furios la trist, la vesel în aceeași oră. Acesta este un lucru pe care nu îl vezi în celelalte tulburări de personalitate. În tulburarea bipolară, de exemplu, ai doar cele două polarități, mania și depresia, și chiar și când ciclarea între cele două polarități este rapidă, nu e totuși atât de rapidă. În Borderline ai și anxietate, ai și frică, urmat poate de depresie și apoi de furie. Iar toate sunt exprimate foarte puternic. Mă simt trist ? O să mă duc în abisurile tristeții. Mă simt furios ? o să exprim la 120% din intensitate. Și ceilalți oameni au probleme cu gestionarea furiei, însă o vor exprima pe undeva pe la vreo 60% să zicem. În rest, va exista cealaltă tendință în personalitatea lor : să fie împăciuitori și diplomați, ca să evite conflictul. Bineînțeles, există la celălalt capăt al spectrului și oameni care sunt incapabili să își exteriorizeze sentimentele. Însă la Borderline, odată ce a apărut trigger-ul este foarte greu să îi opui rezistență. E ca și cum vine peste tine un val puternic de tsunami, o chestie foarte greu de controlat; și nu se pot opri. Astfel, bineînțeles că ajung să facă lucruri care îi afectează și îi rănesc pe cei din jur și pe cei înșiși. Asta e partea de acting out – când acționezi în exterior. Acționează impulsiv, iar mai apoi pot să ajungă să regrete amarnic ceea ce au făcut, iar asta poate să aducă și mai multă ură față de propria persoană. Sentimentul de furie poate să apară atâta de brusc și de puternic încât îi terifiază pe oamenii din jur, îi lasă cu gura căscată. De aceea, cu timpul, unii oameni ajung să se îndepărteze de ei, iar alții devin foarte grijulii în preajma lor. Ajung să meargă pe vârfuri, ca să nu-i deranjeze, să nu-i provoace.

Unii oameni sunt de părere că borderii nu au empatie. Ei bine, nu este adevărat. Pot fi foarte empatici în viața normală – numai că odată ce a apărut trigger-ul, empatia zboară cu totul pe fereastră. Poți să devii dușmanul lor de moarte într-o singură milisecundă. De-asta se spune despre ei că nu au constanța obiectului. Ce înseamnă constanța obiectului? La bebeluși de exemplu, la o vârstă foarte fragedă, dacă le-ai luat jucăria, pentru ei jucăria aia dispare complet și de tot din câmpul conștiinței lor. Nu o conservă în minte. La borderline nu e vorba de asta, ci de constanța cu care percep persoana iubită, de exemplu. Dacă persoana care te-a călcat pe coadă e prietenul tău sau prietena ta, poți să te înfurii, dar totodată să îi păstrezi imaginea de iubită și să te gândești: “e persoana care a fost alături de mine la greu, chiar dacă acum m-a supărat foarte tare și sunt foarte furios”. În cazul Borderline lucrurile nu vor sta așa. Reacțiile emoționale sunt de fapt o regresie la un stadiu extrem de primitiv al existenței și al dezvoltării emoționale. Se spune că dezvoltarea emoțională a rămas undeva înghețată într-o copilărie foarte timpurie, într-un stadiu de dezvoltare care precedă la bebeluși chiar și dezvoltarea vorbirii articulate – în perioada când bebelușul încă mai gângurește. De aceea, chiar și conștiința li se închide în momentele de reacție – și devin narcisici la propriu. Nimic nu mai contează, decât propria persoană, felul în care m-ai rănit, eu devin centrul universului. Adeseori seamănă în reacții foarte mult cu copiii mici mult mai degrabă decât cu adulții, iar originea reacțiilor este reîntânlnirea cu o durere psihologică de mare profunzime, care a apărut cândva, demult, în copilăria timpurie.

Tot la capitolul emoții, fac față cu greu stresului. Pot rămâne încremeniți, copleșiți în fața unei cantități foarte mari de stres și nu pot acționa în nicio direcție, datorită sentimentului de copleșire. Uneori, furia poate să fie exprimată și în mod pasiv-agresiv, adică ceva mai subtil, mai greu de observat cu ochiul liber. S-ar putea să nu știi că se află într-un episod de furie. Oamenii cu border mai petrec și foarte mult timp gândindu-se la răul pe care l-au făcut, iar gândurile astea sunt duse la nivel de obsesie. Din tot ce am spus până acum, derivă și faptul că se adaptează mai greu la schimbare, la incertitudine, la necunoscut și la eșec, care eșec este privit și el ca o respingere. În esență, trigger-ele provoacă de fapt o descărcare a emoțiilor puternice. Odată ce s-au declanșat, își pierd repede speranța. “Care mai e sensul?” Închipuie-ți cât de frustrant trebuie să fie să nu îți poți controla reacțiile emoționale aproape deloc.

3 – Comportamentul

Mai departe ajungem la capitolul comportament, unde găsim impulsivitate și autodistrugere. Când spun autodistrugere nu mă refer doar la dependență de substanțe, care e extrem de frecventă, ci și la comportamente de risc. Toate apar ca o tentativă de a-și regla emoțiile. Drogurile și alcoolul apar foarte frecvent ca mecanism de coping, doar că problema cu ele, pe care o știm cu toții, este că ajung în ultimă instanță să alimenteze problema pe care păreau să o rezolve atunci când le-a descoperit persoana, pentru că se instalează adicția. La comportamentele de risc intră de exemplu condusul în condiții de nesiguranță și cu viteză, poate sub influența substanțelor, sexul neprotejat, jocurile de noroc, cheltuirea impulsivă a banilor – chiar dacă știu că urmează să intre în datorii.

Impulsivitatea

Practic, comportamentul ajunge adeseori să nu se mai ghideze după logică, ci după ceea ce mă face pe mine să mă simt bine în momentul ăsta. Asta e practic definiția impulsivității. Cedez impulsului. De aceea, tratamentul și terapia include să vezi filmul până la capăt. Ok, cheltui toți banii acum, dar ce se întâmplă apoi? Care sunt consecințele? Cum o să fie următoarele zile și următoarele luni dacă fac chestia asta?

Tot aici vine și tendința de…

Acting In

…adică de direcționare în interior a comportamentului. Uneori descărcarea emoțională nu se face pe ceilalți, ci pe propria persoană.  Pentru că există și tendințele de ură față de sine despre care vorbeam mai devreme, apare o atitudine de tip “cum pot să ma pedepsesc pe mine, fără să mă autodistrug? Iar dacă mă distrug, oricum… cui îi pasă?”. De aceea flirtează foarte mult cu comportamente și idei de suicid. Uneori, tentativele de suicid sunt strigăte disperate după ajutor. Alteori, stima de sine e la cote atâta de joase încât practic ajung să îmi doresc eliminarea propriei mele persoane de pe lumea asta. În relație cu abandonul pot spune: “dacă mă părăsești, o să-mi iau viața”. Drept reacție, majoritatea oamenilor vor veni și vor încerca să-i liniștească. Ajung pe alocuri să aibă comportamente de autorănire, cum ar fi, de exemplu, tăiatul cu lama. Acum 12 ani, când lucram în Marea Britanie la o linie de intervenție de noapte, mi s-a spus că urmează să vină la noi în cabinet cineva care s-a tăiat. Eu eram convins că se tăiase pe brațe, numai că de fapt persoana se tăiase pe față. Nu am observat asta inițial, pentru că își ținea obrajii în palme – însă am fost destul de șocat și pot să-mi amintesc și acum că puteam doar să-mi imaginez nivelul de distres prin care trece ființa aia, iar motivul ținea de abandon. Spunea tot timpul: “he still wants his ex… he still wants his ex” (încă o mai vrea pe fosta lui prietenă).

Controlul… și pierderea lui

Unii oameni cu Borderline ajung să fie control freaks – adică să vrea să controleze fiecare aspect al mediului înconjurător și pe oamenii din jur, asta tot în eforturi disperate de a evita abandonul și respingerea. “Cu cine te duci în oraș?”; “De ce nu mi-ai răspuns la mesajul de pe WhatsApp imediat ce ți l-am trimis?”; “Cine e tipa aia cu care vorbeai?”; “Aș vrea sa stai cu mine tot weekendul”. Problema e că sfârșesc prin a crea lucrul de care le e cel mai teamă și anume ajung mai devreme sau mai târziu să îi îndepărteze pe oamenii din jur, iar lucrul acesta le alimentează și mai mult convingerea că cei dragi îi vor abandona mai devreme sau mai târziu, vor pleca, le vor întoarce spatele, îi vor respinge. Și, uite așa, intrăm într-un cerc vicios despre care o să vorbesc pe larg într-un alt episod despre autosabotarea relațiilor.

Mergând mai departe avem

Relațiile de cuplu

Relațiile de cuplu sunt ca un rollercoaster emoțional, caracterizate de intensitate maximă și de instabilitate. Ai o flacără mare de pasiune, urmată de furie și multe lacrimi. De îndată ce există intimitate reală și o conexiune puternică și autentică, poate să apară un trigger de frică. “Aoleu, urmează să descopere cine sunt cu adevărat, așa că e posibil să mă abandoneze”. În relații, oamenii cu border pot să devină extrem de nevoiași și neajutorați sau super obsedați de controlul partenerului și super manipulativi, așa că apar relații de tip push-pull și semnale mixte. De altfel, o expresie foarte faimoasă despre Borderline este: “I hate you, don’t leave me”. Se poate oscila între mesaje de tip “te iubesc, nu pot să trăiesc fără tine” și “Pleacă de aici, mă sufoci, lasă-mă-n pace! Nu te mai suport”. Și toate astea sunt alimentate și de schimbări radicale de stare emoțională.

În border, oamenii pot să devină foarte atașați. Ajung să se agațe tare de persoana cu care sunt, să-și idealizeze partenerul, să-l pună pe-un piedestal. Își pun inima pe tavă în fața lor, iar apoi, ca să primească dovada iubirii, vor ca persoana să le fie alături 24/7/365. Dacă petrec timp cu prietenii sau dacă îl vezi pe partener că vorbește cu o persoană de sex opus, sari imediat la concluzia extremă: nu-i de bine, flirtează, te va părăsi, nu mai vrea să fie cu mine. Așa că intri în competiție cu hobby-urile omului, cu jobul, poate chiar și cu copiii.

Îmi amintesc că într-una dintre relațiile de cuplu pe care le-am avut, la un moment dat am luat împreună decizia să luăm o pisică. Și prietena mi-a spus: “auzi, dar… te rog eu mult, atunci când aducem pisica acasă, o să te rog să nu te concentrezi numai pe ea și să-ți canalizezi toată dragostea înspre pisică și să nu te mai concentrezi pe mine”. Or, atunci când intri în competiție cu o pisică pentru atenție sau chiar cu copiii tăi – pentru că, până la urmă, și animalul de companie e un surogat de copil într-un cuplu – e clar că avem o problemă.

Uneori pleacă de la premiza că “oricum, persoana asta o să mă părăsească, o să plece, sigur o să-mi facă ceva nașpa “. Așa că vor da o interpretare negativă tuturor lucrurilor pe care le face, o să-i testeze limitele, iar dacă se poartă frumos, drept consecință o să spună: “hmm… oare de ce s-o fi purtând atâta de frumos cu mine? Sigur vrea ceva de la mine”. În orice caz, teama de abandon este acolo. E o temă centrală. Aproape că se pregătesc în fiecare zi pentru abandon.

Comorbiditate

Hai să vedem ce alte probleme mai apar, care coincid cu tulburarea de personalitate Borderline. E ușor de imaginat cum oamenii care trec prin tot ce-am descris până acum pot să dezvolte și depresie sau anxietate sau paranoia sau tulburări de alimentație, cum sunt bulimia și anorexia. În cazul depresiei, de exemplu, pentru că fac multe lucruri pe care le regretă, își promit ulterior că nu vor mai face acele lucruri… până la următorul trigger. Apoi, când sunt puși față în față cu imposibilitatea de a-și controla impulsurile, apar gânduri de genul: “la ce naiba să mă mai obosesc? Oricum nimic n-are sens. Oricum nu am ce să fac. Oricum nu am niciun fel de speranță”. Poate să fie extrem de descurajant să simți că nu ai control asupra ta. Puși față în față cu stresori majori de viață, oamenii pot dezvolta paranoia, chiar și simptome psihotice – ca și cum s-au desprins parțial de realitate.

Ce e important să știm – dincolo de stigmă și de stereotipuri

Oamenii cu Borderline pot să fie oameni foarte faini, oameni de viață, creativi, plini de compasiune și de empatie. Pentru că ei trec printr-o paletă întreagă de emoții și reacții pot să înțeleagă și emoțiile altora și să empatizeze cu ei în momentele-limită. Intensitatea despre care vorbeam mai devreme poate să fie foarte fun. De asemenea, există în mod neoficial o bârfă că sexul este foarte intens. N-o să ai parte de o experiență liniară și extrem de plictisitoare (cum ni s-a întâmplat unora dintre noi cu anumiți parteneri). Și mai important de atât este să terminăm cu stigma pe care o asociem tulburării.

Atunci când am făcut practică la spitatlul Obregia, în ambulator, venise o tânără cu tentativă de suicid. Plângea și o vedeam că e în distres foarte mare, în mod evident. Acum, psihiatrii și asistentele arătau deja semne de plictiseală, pentru că ei oricum sunt desensibilizați la suferința umană și văd foarte multe cazuri de comportamente de toate felurile. Însă, totuși… m-a frapat comportamentul lor de tip: “eh, a vrut să-și ia viața? O fi vreo borderiță. Eu cred c-o face demonstrativ. Hai frate, când vrei să te sinucizi îți iese. Ce e asta?” – era atitudinea doctoriței, care trebuie să vă spun sincer că m-a super frapat. Apropo de dictonul “când vrei să te sinucizi îți iese” – uitați-vă un pic pe internet și o să descoperiți că foarte mulți oameni au rămas cu sechele de la tentative nereușite de suicid. Pentru că nu e ca în filme, în primul rând, și în al doilea rând, orice tentativă de suicid trebuie luată în serios.

 

Așadar, dacă ai pe cineva în apropiere care se confruntă cu BPD (Borderline Personality Disorder), trebuie să știi câteva lucruri. În primul rând, abuzul este real. Vei suferi o formă sau alta de abuz, mai ales dacă ești partener de cuplu. Vorbim despre abuz verbal, abuz emoțional, abuz psihologic și adeseori abuz fizic, respectiv violență domestică. Atunci când îi vei călca pe coadă, te vor pedepsi. E posibil să nu ai nici cea mai vagă idee ce-ai făcut, însă iadul se va dezlănțui oricum. Ori te vor face pe tine să plătești pentru ceea ce ai făcut ori își vor face lor rău, în așa fel încât să fii și tu afectat. E posibil să distrugă lucruri, să te atace fizic, să țipe și să urle. E posibil să auzi unele dintre cele mai crude replici, pe care nu le-ai auzit vreodată în viața ta. Și ca o paranteză, închipuie-ți aici că unii oameni au avut părinți cu Borderline și au auzit din gura lor unele dintre cele mai crunte și cumplite lucruri pe care poți să I le adresezi unui om. Și adaugă la chestia asta faptul că un copil de mai puțin de șapte ani nu are factor critic și nu poate să construiască singur argumente complexe împotriva lucrurilor care vin de la părinți. Închipuie-ți ce efect au chestiile astea asupra încrederii în sine a copilului respectiv și închipuie-ți că suntem înconjurați de destui oameni care au trecut prin asta.

Din păcate, există mulți oameni cu Borderline care nu sunt conștienți deloc de răul pe care ți-l fac și alții care nu își asumă responsabilitatea pentru ce ți-au făcut și pentru consecințele comportamentului lor. E posibil să nu aibă nici cea mai vagă idee cum să oprească comportamentul abuziv și nici să nu vrea. În alte cazuri, la fel ca la narcisici, o să proiecteze pe tine comportamentul lor inacceptabil. “Nu eu ți-am făcut rău ție, tu mi-ai făcut rău mie. Eu doar m-am apărat, dar tu ai fost agresorul.” Așa că, deși încurajez compasiunea și empatia, nu încurajez tolerarea oarbă a comportamentului abuziv. Nu scuza comportamentele abuzive cu justificări de genul: “uite are tulburarea asta de personalitate, așa face el/ea” – pentru că nu-l ajuți cu nimic și nu îți faci nici ție vreun bine, evident.

De altfel, am fost plăcut surprins să văd că pe un grup de suport de pe Facebook, care se numește Beautiful Borderline Personality Support Group, pe care-l urmăresc de vreun an și jumătate ca să înțeleg mai bine tulburarea Borderline, cum o tipă povestea ceva de genul “m-am supărat pe iubitul meu, i-am dat foc la haine, i-am tăiat cravatele”…și așa mai departe. Iar oamenii din grup, care erau alți oameni care suferă de BPD la rândul lor, au sărit și au spus “nu, nu îți folosi tulburarea de personalitate drept justificare pentru comportament complet inacceptabil”.

Încearcă să duci persoana la terapie. Terapia este intensă, e de lungă durată și de profunzime. O să fie foarte mult de muncă. Include și sesiuni de grup – în care se practică relaționarea cu alte persoane. E la fel de important să setezi limite, dar mai ales să lupți pentru menținerea acestor limite. Trebuie să comunici cu fermitate ce e inacceptabil și ce e acceptabil, în mod coerent și să-ți păstrezi consecvența față de limitele pe care le setezi și le menții. În niciun caz nu reacționa cu replici de genul “Hei, calmează-te, nu vezi că ți-ai pierdut cumpătul?” sau “Iară te porți de parc-ai fi nebun(ă)!”. Ofensiva nu e niciodată o idee bună. Nu încerca să te lupți ca într-un meci de skandenberg, nu încerca să-i arăți lipsa de logică a argumentelor, pentru că meciul nu se dă oricum pe terenul logicii – ci pe al emoțiilor.

Uneori, e cel mai bine să iei puțină distanță și să reiei discuția un pic mai târziu, când intensitatea emoțiilor s-a mai calmat & s-a mai redus. Pentru că altfel, dacă reacționezi, vei turna cu gaz pe un foc deja existent. Pe de altă parte, dacă omul se simte ascultat, e posibil ca situația să escaleze mult mai puțin.

Ascultă până la capăt și reflectă ceea ce auzi. Asta nu înseamnă că ești de acord cu ce ți se spune, ci pur și simplu că asculți cu adevărat și îi spui omului ce ai auzit.

Învață tu însuți strategii de reducere a conflictului. Învață să te oprești din propria ta reactivitate emoțională și să respiri adânc. Vorbește cu persoana despre subiecte care o apasă – mai ales în momentele delicate, dar nu pune o emfază extrem de mare nici pe tulburare și nici nu te focusa constant pe progresul pe care l-a făcut persoana, pentru că e posibil să se autosaboteze. Uneori e posibil să se blameze pe sine sau să se simtă îngrozitor pentru ce a făcut. Există cazuri când nu prea ai ce să faci în astfel de situații.

Foarte important – toate tentativele de suicid sau de automutilare trebuie luate în serios. Dacă s-a rănit fizic, va fi nevoie să ai la îndemână mereu un număr de telefon unde poți să suni pentru o intervenție de urgență. E nevoie să ai foarte multă grijă de tine. Poate să fie epuizant, să fie nevoie să-ți păstrezi calmul și foarte puțini oameni pot să aibă rezervele de empatie, ca să ofere tot suportul de care e nevoie pe alocuri. De aceea e bine să ai în jurul tău un grup de suport: prieteni, poate un terapeut, un preot, cineva care să te poată susține.

În unele cazuri, și cu asta o să supăr pe aproape toată lumea, s-ar putea să fie cel mai bine să pleci, pentru că s-ar putea ca tu însuți să fii atâta de jos cu moralul, cu energia, cu psihicul, încât pur și simplu să nu mai ai resursele necesare cu care să faci lucrurile pe care ți le-am descris mai sus și să ai mult mai mare nevoie să te eliberezi și să ai mare grijă de tine.

Mulți oameni întreabă…

“Se vindecă vreodată complet?”

Ei bine, deși s-a întâmplat să văd pe Youtube oameni care afirmă faptul că s-au vindecat, cărțile de specialitate spun că vindecarea nu e ca și cum dispar complet toate simptomele și absolut totul revine la normal. Recuperarea în cazul unei tulburări de personalitate nu înseamnă dispariția completă a simptomelor și nici lipsa necesității medicamentelor. Recuperarea înseamnă mai degrabă mai puține amenințări de suicid, reducerea frecvenței ieșirilor emoționale, o scădere în intensitatea exploziilor. Recăderi pot să mai apară, numai că de data asta crizele se vor rezolva mult mai repede, iar oamenii se vor simți mai pregătiți să le facă față, ceea ce este un foarte mare câștig.

Dacă ești o persoana care se confruntă cu Borderline, hai să vorbim un pic despre…

În ce constă terapia?

S-a spus de-a lungul istoriei că oamenii cu Borderline sunt fără speranță, că nu există tratament pentru ei. De altfel, până în anii ’70 nici nu prea erau primiți în terapie. Din fericire, astăzi știm care sunt modelele de terapie care dau roade și există speranță.

Însă, ce e foarte important să înțelegi este că terapia e de durată, e un anagajament pe care ți-l iei pe termen lung și este foarte mult de muncă. Nu e de ajuns să te vezi din când în când cu un terapeut care să te asculte cu empatie și căruia să-i mai spui când și când ce te supără.

E important să-ți găsești un terapeut bun – cu experiență în tratamentul Borderline, cu care să rezonezi foarte bine și să ai dispoziția să lucrezi intens. Cu siguranță, nu sunt eu acela.

Terapia preferată și cea mai validată se numește DBT (Dialectic Behavioral Therapy). Studiile arată că 75% dintre clienți arată îmbunătățiri după primul an de terapie și că 90% dintre ei arată îmbunătățiri în al doilea an.

Mai există, bineînțeles, și alte tipuri de terapie. Seminarele clasice de managementul furiei spun “să te oprești pentru câteva momente, să respiri adânc, să numeri până la 10 înainte să dai drumul la supapa cu emoții“. În Borderline, problema e că tu nu ai la dispoziție decât o milisecundă până când explodezi, iar tehnica asta îi înfurie pe oameni de-a dreptul, pentru că e inutilă. Cu toate astea, acea milisecundă e o ocazie extraordinară să pui stop și să alegi o altă cale. Bineînțeles, e infinit mai ușor să vorbim despre asta decât să o facem – însă dacă ți-a reușit, chiar și de câteva ori, milisecunda aceea este momentul-cheie, în care se întâmplă și provocarea, și magia, și vindecarea. Atunci când reușești să descrești intensitatea emoțiilor, poți să gândești rațional din nou, iar dacă ai reușit să implementezi asta, ține minte că este un pas enorm în terapie.

Terapia mai include și anumite exerciții de calmare, de împământare, de stabilizare. Exercițiile pentru “momentul T” nu sunt suficiente. Este nevoie de exerciții de mindfulness și de dezvoltarea unor rădăcini care să îți aducă și mai multă stabilitate. De aceea, e foarte importantă autocunoașterea – să învăț despre mine și despre trigger-ele mele, despre ce mă face să reacționez, când și în ce fel reacționez.

Există foarte multe unelte care pot fi învățate și stăpânite. De asemenea, în terapie se cultivă și toleranța la stres – să înveți să stai cu emoțiile neplăcute, să treci prin experiență fără să-ți dorești cu orice preț să fugi, să evadezi, să ricoșezi, să virezi brusc într-un comportament neproductiv prin care să îți eviți emoțiile. Adevărul e că nimănui de pe pământul ăsta nu-i place și nu-i convine să stea într-o emoție neplăcută – însă abiilitatea asta se poate antrena și ea poate să facă o diferența enormă.

La fel de important: nu hrăni relațiile nesănătoase. Una dintre relațiile astea e relația cu dealerul de substanțe, evident, și cu anturajul care bagă, în fiecare zi. Alta poate să fie cu potențialii parteneri care te pot face să simți lucrurile alea intens – dar care îți fac rău pe termen lung. Un exemplu aici sunt psihopații, prădătorii intra-specie care atrag ca un magnet celelalte personalități din clusterul B, despre care o să vorbim într-un alt episod.

Un alt lucru pe care e bine să-l știi este că nu există medicamente specifice pentru oamenii cu Borderline, însă există pastile care te ajută la reglarea emoțiilor, care s-ar putea să-ți fie prescrise. Farmacoterapia nu e o terapie în sine, e doar un adjuvant.

Un alt lucru important este să ai grijă de tine. Să ai parte de somn suficient, de exercițiu fizic, să minimizezi stresul, să ai grijă la alimentație și la fel de importantă este și cultivarea unui mediu calm, fără mult haos și cu mai puțină instabilitate.

Un lucru de o importanță primordială (prin care a trebuit să trec și eu însumi) este obișnuirea cu banalul, cu lipsa intensității.  Cum există o anumită obișnuință cu intensitatea e posibil să gândești “Dacă nu simt intens, înseamnă că nu mă iubește.” “Dacă nu simt intens, înseamnă că nu mă distrez”. “Dacă e banal și liniar, nu e fun.” E nevoie să învățăm să ne obișnuim cu o viață normală, liniară, pe alocuri chiar banală sau în orice caz lipsită de intensitate.

O tehnică la fel de importantă este distragerea. Este ok să apelezi la lucruri sănătoase, care îți distrag temporar atenția și mintea de pe ceea ce simți, în momentul T. În grupurile de suport pentru Borderline există așa-numite “Distraction Posts” – în care oamenii pur și simplu partajează glumițe, umor, muzică, discuții despre una-alta… Chestiile astea îi ajută să se deconecteze de la lucrurile care îi afectează în momentul acela.

De asemenea, vei lucra cu presupozițiile pe care le faci, de tipul “s-a uitat urât la mine, hm, înseamnă că mă urăște” și să-ți cultivi competențele de a relaționa sănătos cu ceilalți oameni și de a gândi rațional, atunci când ești copleșit de emoții. Bineînțeles, toate chestiile astea sunt bune și frumoase în teorie. În practică, e o muncă susținută de zi cu zi.

Eu am fost Petre Bârlea și până data viitoare, îți doresc să nu fii un simplu spectator în spectacolul vieții tale și să îți asumi rolul principal. Numai bine!

Trusa cu unelteResurse utile:

Pagina “Living With BPD”: https://www.facebook.com/livingwithbpd/

Grupul “Beautiful Borderline Personality Disorder Support Group: https://www.facebook.com/groups/549518988715582/

Pagină Reddit: https://www.reddit.com/r/BPD/

Infografic BPD

Starile de spirit in tulburarea borderline

Last Updated on

The Real You Podcast® - Abonează-te:Fii la curent cu ultimele episoade din podcastul The Real You
Etichete
RELATED POSTS

Lasă un comentariu