Tulburarea de Personalitate Obsesiv-Compulsivă ★ Episodul 53 | The Real You Podcast
Tulburarea de Personalitate Obsesiv-Compulsivă (OCPD) este marcată de o nevoie intensă de control, ordine și perfecțiune — care transformă viața celor afectați într-un ciclu rigid de reguli și comportamente, care ajung să le saboteze relațiile și capacitatea de a se bucura de viață. În acest episod, vom descoperi împreună această tulburare de personalitate complexă:
Ce este Tulburarea de Personalitate Obsesiv-Compulsivă?
Tulburarea de Personalitate Obsesiv-Compulsivă (TPOC sau OCPD – Obsessive-Compulsive Personality Disorder) se caracterizează printr-un tipar pervaziv de preocupare pentru ordine, perfecționism și control mental, care afectează relațiile interpersonale și eficiența în diferite domenii ale vieții.
Diferența față de ”OCD” (Tulburarea Obsesiv-Compulsivă)
Deși adesea confundată cu Tulburarea Obsesiv-Compulsivă (OCD), cele două sunt diferite: OCD este o tulburare de simptom, pe când OCPD este o tulburare de personalitate.
În OCPD, trăsăturile comportamentale devin parte integrantă din personalitatea individului, adesea fiind percepute ca fiind necesare și corecte, mai degrabă decât ca fiind stresante sau neplăcute, așa cum este cazul în OCD.
Conform DSM-V, OCPD se manifestă atunci când sunt prezente cel puțin patru dintre următoarele trăsături:
- Preocuparea excesivă pentru detalii, reguli, liste și ordine, până în punctul în care scopul principal al activității este pierdut.
- Perfecționismul interferează cu finalizarea sarcinilor.
- Devotamentul excesiv pentru muncă și productivitate, în detrimentul relaxării și relațiilor sociale.
- Rigiditate morală excesivă și inflexibilitate în privința eticii și valorilor.
- Dificultatea de a arunca obiecte vechi, chiar dacă sunt inutile.
- Refuzul de a delega sarcini, din teama că acestea nu vor fi îndeplinite conform propriilor standarde.
- Economisirea excesivă a banilor, adesea dintr-o teamă irațională de catastrofe viitoare.
- Rigiditate și încăpățânare, în gândire și comportament.
Cum se manifestă OCPD?
OCPD afectează individul în multiple domenii ale vieții, în special în relațiile personale și la locul de muncă. Oamenii cu această tulburare sunt adesea descriși ca fiind perfecționiști extremi, rigizi și controlați, cu o tendință de a supraevalua importanța regulilor și detaliilor minore. Deși perfecționismul poate părea un atribut pozitiv, în OCPD acesta devine patologic, interferând cu capacitatea de a finaliza proiecte sau de a colabora eficient cu ceilalți.
De exemplu, un manager cu OCPD ar putea insista ca toate sarcinile să fie realizate exact conform standardelor sale rigide, criticând echipa pentru cele mai mici greșeli și cerând refacerea completă a muncii, chiar dacă rezultatul inițial era satisfăcător pentru ceilalți. Această lipsă de flexibilitate face dificilă colaborarea și poate duce la conflicte.
Pe lângă obsesia pentru detalii și perfecționism, cei cu OCPD au dificultăți în a tolera spontaneitatea. De exemplu, o persoană cu această tulburare ar putea planifica fiecare oră a unei excursii și refuza categoric orice abatere de la plan. Abaterile de la rutina prestabilită provoacă anxietate și frustrare, generând un sentiment profund de dezorganizare.
Perfecționismul patologic
Perfecționismul este o trăsătură centrală în OCPD, dar devine patologic atunci când interferează cu capacitatea de a funcționa normal. Perfecționismul adaptativ poate ajuta oamenii să realizeze lucruri de calitate – însă, în cazul OCPD, această trăsătură devine un obstacol major. Indivizii cu OCPD nu reușesc să finalizeze proiecte, deoarece standardele lor extrem de ridicate nu sunt niciodată satisfăcute. Această formă de perfecționism este însoțită de procrastinare, deoarece persoana evită luarea deciziilor importante din teama de a nu face greșeli.
Un exemplu extrem al acestui perfecționism patologic ar fi o persoană care petrece ore întregi comparând opțiuni înainte de a face o achiziție minoră, precum un ursuleț de pluș – amânând adesea decizia de a cumpăra de teama de a nu face alegerea „perfectă”.
Rigiditatea și încăpățânarea
Rigiditatea în gândire și comportament este o altă trăsătură marcantă. Persoanele consideră că există o manieră corectă de a face lucrurile și sunt profund incomodate atunci când alții nu respectă aceleași reguli. Acest comportament poate duce la conflicte în relații, deoarece persoanele cu OCPD au așteptări nerealiste de la ceilalți și sunt adesea critici severi față de micile abateri de la normele lor rigide.
Relațiile personale și impactul emoțional
Persoanele cu OCPD au dificultăți în exprimarea emoțiilor și a afecțiunii. Deseori percepuți ca fiind reci și distanți, aceștia evită situațiile emoționale intense și preferă să mențină un control strict asupra emoțiilor lor. Lipsa de empatie și tendința de a critica partenerii pentru lipsa de moralitate sau organizare pot duce la relații tensionate.
În viața de zi cu zi, indivizii cu OCPD pot să nu vadă valoarea relaxării sau a distracțiilor spontane. De exemplu, în timpul unei vacanțe, aceștia ar putea considera că irosesc timpul degeaba și că ar trebui să fie mai productivi, așa că își iau de lucru cu ei.
Diferențele dintre OCPD și OCD
Deși numele lor sunt similare, Tulburarea de Personalitate Obsesiv-Compulsivă (OCPD) și Tulburarea Obsesiv-Compulsivă (OCD) sunt distincte. OCD este caracterizată prin obsesii și compulsii care provoacă anxietate, pe când în OCPD, comportamentele rigide și perfecționiste sunt percepute de persoană ca fiind corecte și necesare. În timp ce persoanele cu OCD sunt conștiente că gândurile și comportamentele lor sunt iraționale, indivizii cu OCPD nu percep neapărat o problemă în stilul lor de viață.
Comorbidități
Tulburarea de Personalitate Obsesiv-Compulsivă (OCPD) rareori apare izolat, adesea fiind însoțită de alte tulburări psihologice. Comorbiditățile (prezența simultană a mai multor tulburări), complică diagnosticarea și tratamentul OCPD, intensificând suferința individului și afectând multiple aspecte ale vieții sale.
Una dintre cele mai frecvente comorbidități ale OCPD sunt tulburările de anxietate. Persoanele cu OCPD prezintă adesea simptome de tulburare de anxietate generalizată, trăind cu o îngrijorare constantă legată de viitor și de posibile greșeli. Anxietatea este alimentată de perfecționismul patologic și de nevoia de a controla totul. Alte tulburări din această categorie, cum ar fi tulburarea de panică sau anxietatea socială, sunt și ele comune, alimentate de teama de eșec sau de judecata celorlalți.
De asemenea, OCPD poate coexista cu tulburările afective, în special depresia. Perfecționismul extrem și autoexigențele constante pot duce la un sentiment cronic de nemulțumire și epuizare emoțională, ceea ce predispune indivizii la episoade depresive majore. Persoanele cu OCPD tind să se confrunte cu un critic interior foarte dur, care le amplifică senzația de inadecvare, intensificând astfel predispoziția către depresie.
Un alt aspect important este comorbiditatea cu alte tulburări de personalitate, în special cu tulburarea de personalitate evitantă. Ambele tulburări împărtășesc o teamă profundă de respingere și eșec, însă persoanele cu OCPD tind să fie mai independente în ceea ce privește luarea deciziilor, în timp ce evitanții se bazează mai mult pe aprobarea celor din jur. În cazuri mai rare, OCPD poate coexista și cu tulburarea de personalitate schizotipală sau paranoidă, rezultând într-o retragere socială și un comportament rigid.
Tulburările de alimentație, în special anorexia nervoasă, nu sunt neobișnuite în rândul persoanelor cu OCPD. Nevoia de control absolut se poate extinde și asupra alimentației, iar rigiditatea în obiceiurile alimentare devine o manifestare a perfecționismului.
În plus, abuzul de substanțe, deși mai rar întâlnit la persoanele cu OCPD, poate apărea ca un mecanism disfuncțional de a face față presiunilor interne. Alcoolul este cea mai comună substanță utilizată în încercarea de a diminua anxietatea și tensiunea cauzate de nevoia constantă de a controla și a perfecționa totul.
Comorbiditățile asociate cu OCPD complică semnificativ tabloul clinic al acestei tulburări, iar prezența lor necesită o abordare terapeutică complexă. Tratamentul trebuie să ia în considerare nu doar rigiditatea și perfecționismul caracteristice OCPD, ci și simptomele suplimentare generate de anxietate, depresie sau alte tulburări care vin la pachet cu OCPD.
Cauzele Tulburării
Cauzele Tulburării de Personalitate Obsesiv-Compulsivă (OCPD) sunt complexe și implică o combinație de factori genetici, biologici și de mediu. Deși nu există o cauză unică, cercetările sugerează că ereditatea poate juca un rol moderat, în sensul că persoanele cu membri ai familiei care prezintă trăsături obsesiv-compulsive pot avea o predispoziție mai mare de a dezvolta această tulburare.
Un alt factor important îl reprezintă mediul familial. Studiile arată că persoanele cu OCPD provin adesea din familii în care controlul, perfecționismul și respectarea strictă a regulilor erau promovate intens sau impuse. Educația severă, injoncțiunile parentale și o atenție exagerată pentru performanță, în detrimentul exprimării emoționale, pot conduce la dezvoltarea tiparelor rigide de gândire și comportament.
Psihanaliza sugerează că indivizii cu OCPD au trăit într-un mediu în care afecțiunea și aprecierea erau condiționate de reușite și perfecțiune, iar greșelile erau aspru sancționate. Acest lucru poate determina copilul să internalizeze un critic interior sever și să dezvolte o teamă profundă de eșec.
Astfel, tulburarea apare dintr-o combinație de factori genetici și experiențe din copilărie, care împreună contribuie la formarea trăsăturilor obsesiv-compulsive și a nevoii de control și perfecționism caracteristice OCPD.
Psihoterapie și intervenții
Tratamentul pentru OCPD este adesea pe termen lung, iar intervențiile terapeutice se concentrează pe reducerea perfecționismului patologic și dezvoltarea flexibilității în gândire și comportament. Psihoterapia cognitiv-comportamentală (CBT) poate fi eficientă în abordarea gândurilor rigide și a comportamentelor compulsive, ajutând persoana să înțeleagă impactul negativ al trăsăturilor sale și să dezvolte noi modalități de a face față situațiilor stresante.
Terapia poate ajuta, de asemenea, la îmbunătățirea relațiilor interpersonale, prin identificarea modurilor în care comportamentele rigide comunicarea ineficientă și criticile constante afectează relațiile cu ceilalți. De asemenea, se poate lucra asupra gestionării emoțiilor și exprimării mai adecvate a acestora.
Concluzie
Tulburarea de Personalitate Obsesiv-Compulsivă este o tulburare complexă, caracterizată prin trăsături rigide de perfecționism și control. Deși aceste trăsături pot fi văzute uneori ca avantaje în mediul profesional, ele pot avea consecințe negative semnificative asupra relațiilor personale și asupra calității vieții individului. Tratamentul pe termen lung și psihoterapia pot ajuta la dezvoltarea unei mai mari flexibilități și la îmbunătățirea relațiilor interpersonale, permițându-le oamenilor să ducă o viață mai echilibrată și satisfăcătoare.
