Tulburarea de Personalitate Paranoidă (hipersensibilul ostil) ★ Episodul 25 | The Real You Podcast

Clusterul (Gruparea) A de tulburări de personalitate

Dacă în trecut am vorbit despre clusterul B de tulburări de personalitate, caracterizat de instabilitate și dramatism, astazi trecem la cluster-ul A, unde cuvintele-cheie sunt: ciudat, straniu, excentric. Tulburarea de personalitate paranoida imparte categoria cu tulburarea Schizoidă, și cea Schizotipală.

Tulburarea de Personalitate Paranoidă

Cuvintele-cheie sunt: neincredere (suspiciune) + ostilitate + hipersensibilitate (la critica, la remarci & feedback) + rigiditate (in comportament & continutul ideilor).

Definitia din manualul de psihiatrie DSM V

Tulburarea de personalitate paranoida este un tipar de neîncredere și comportament suspicios, în care motivațiile și gesturile celor din jur sunt interpretate ca fiind răuvoitoare. Debutează la vârsta de adult tânăr, se manifestă în diverse situații și îndeplinește 4 sau mai multe criterii din următoarele 7:

1. Îi suspectează pe ceilalți, fără a avea suficiente argumente, că îl exploatează, nedreptățesc sau înșală. Crede ca indivizii il pacalesc, sau vor sa îi facă rau, în timp ce dovezile nu sustin acest crez. (Daca dovezile sustin, atunci criteriul nu se aplica.)
2. Are dubii și preocupări cu privire la loialitatea prietenilor si colegilor, și la încrederea pe care le-o poate acorda. Practic, manifestă neîncredere față de mai toată lumea, poate doar cu mici excepții.
3. Evită să facă destăinuiri altora, din teama nejustificată că aceștia ar putea folosi informațiile împotriva lui. Are un grad mic de vulnerabilitate, spune doar minimul absolut pentru a-si atinge scopul, ”nu da din casa” in aproape orice interactiune sociala.
4. Interpretează remarcile neutre ale altora ca fiind jigniri mascate, iar evenimentele inofensive ca fiind amenințări ascunse. Inclusiv replici extrem de neutre, cum ar fi “ce-ai mai facut in ultima vreme?“. Persoana cu paranoia se va intreba … de ce vrea sa stie ce-am mai facut? Citesc printre randuri chiar si acolo unde nu e nimic de citit.
5. Are obiceiul sa poarte ranchiuna. Nu uită și nu iartă jignirile, nedreptăție sau tachinările.  Și uite așa, lista de dusmani creste.
6. Este gata să reacționeze cu mânie sau să contraatace, atunci când crede ca reputatia sau caracterul îi este atacat. Aceasta este componenta de ostilitate a tulburării.
7. Are suspiciuni repetate, în absența unui indiciu real, cu privire la fidelitatea soțului/soției, partenerului romantic sau sexual. Din nou, daca suspiciunea e justificată, atunci criteriul nu se aplica.

Prevalenta in populatia generala este 1 – 2% dupa unele surse, sau 2 – 4.4% după alte surse pe care le-am consultat. Se pare că e diagnosticata mai rar decat este cazul. Este mult mai des regăsită la barbati decat la femei, dar nu înseamnă că nu există destule femei care să sufere de TPP.

Asemănări cu alte tulburări

Anumite simptome pot fi confundate cu trasaturi narcisice: de exemplu, pentru ca sunt rigizi si tin la opinia lor sau li se pare ca detin adevarul absolut, exista o anumita grandiozitate. Însă grandiozitatea nu e de tip “eu sunt cel mai tare, cel mai frumos, cel mai grozav”, ci de tip “eu detin adevarul, stiu lucruri, spre deosebire de restul oilor, tinute in bezna si manipulate de Bill Gates prin 5G”. Faptul că tind sa fie hipersensibili la critica este o altă trăsătură care îi aseamana cu tulburarea de personalitate narcisica. Au și câteva trăsături comune cu cei cu borderline: de exemplu momentele când devin furioși și ostili și-i atacă verbal pe cei din jur.

Deosebirea față de paranoia psihotică

O problemă mai mare e că se poate intampla sa fie diagnosticat gresit, clinicianul sa sara direct la concluzia de schizofrenie paranoida, iar un diagnostic gresit duce la o interventie gresita.

Așa că înainte să continuăm, aș vrea să facem o paranteză semnificativă și să vorbim despre schizofrenia paranoidă, pentru că e foarte important sa facem diferența între simpla tulburare de personalitate și paranoia care apare in psihoză. Cum am spus mereu despre tulburările de personalitate, ele nu sunt boli mintale, ci doar trăsături foarte accentuate ale personalității, care colorează și impregnează toate ariile vieții.

Pe de altă parte, psihoza, cum am spus în alte episoade, este divorțul fata de realitate, și se manifestă prin delir si/sau halucinatii, alături de comportament bizar.

Psihoza și schizofrenia paranoidă

Paranoicii psihotici au idei fixe, rigide, cu caracter bizar, adeseori insoțite de halucinații auditive – voci care spun una sau alta. E de inteles ca astfel de oameni pot sa devină foarte speriati, uneori dezorientați, sau alteori chiar sa devina violenti cu cei din jur.

Aici vorbim despre genul de om care crede in balaurieni, gorilieni și peștilieni, cum credea regretatul Lorin Fortuna.

Așa…tot aici ar putea sa intre si persoana care a venit cu ideea ca pamantul este plat, si toti care spun altfel sunt adevaratii conspirationisti, adica orice om de stiinta sau orice astronaut care a avut ocazia sa vada …AHEM…globul pamantesc de la distanta, e de fapt rauvoitor si vrea sa mentina aceasta minciuna, sa ne induca in eroare.

Atunci cand vorbim despre schizofrenie paranoida, vorbim despre oameni care au convingerea ca alți indivizi și instituții și alte entități îi urmăresc, vor să îi otrăvească, și le controlează gândurile, la propriu, ș.a.m.d. John Nash e un exemplu fascinant pentru astfel de boala mintală. Eroul principal al filmului A Beautiful Mind din 2001, Nash cel din viata reala avea o minte cu adevărat sclipitoare – a fost laureat al Premiului Nobel in economie, pentru Teoria Jocului, și a adus contribuții semnificative în domeniul matematicii și al criptografiei. Tot in viata reala, ii era foarte frica de oamenii care purtau cravata rosie, și avea convingerea nestrămutată că ei fac parte dintr-o societate secreta care vrea să pună bazele unui guvern comunist. Nash a scris numeroase scrisori către ambasadele străine din Washington, încercând să-i avertizeze despre acest pericol.

Așadar, delirul e o structură rigidă, impermeabilă la logica, argumentatie sau persuasiune.

Putem acum să închidem paranteza, păstrând în minte faptul că TPP nu este ceea ce am prezentat mai devreme. Oamenii cu tulburare de personalitate nu vorbesc singuri pe strada și nu delirează despre ”gorilieni androgini conduși de Mihai Eminescu 8” și nu au comportament bizar. Cu toate astea, tot ce zice omul cu tulburare de personalitate paranoidă e plin de suspiciune. De aceea, tulburarea a mai fost numită ”paranoia fără delir”. Chiar si asa, unii clinicieni spun ca li s-ar potrivi eticheta de hipersensibili. Au mai fost numiți și ”personalități fragile”. La început, datorită câtorva asemănări cu schizofrenia, s-a crezut că există o asociere puternică – însă acum se avansează ipoteza că tulburarea are mai mult de-a face cu trauma decât cu psihoza.

Tot aici, merita sa vorbim despre…

Nucleul Paranoid

Este ceva ce avem cu totii. Este acea doză de suspiciune pe care poate că e bine să o ai, ca marjă de rezervă. Ea vine din vremuri ancestrale, pentru că dintotdeauna au existat aparențe înșelătoare, gesturi înșelătoare, iluzii și lucruri care nu erau ceea ce păreau.

Putem să ne gândim la nenumărate exemple: cadoul primit de troieni sub forma unui cal, care era plin cu soldati, gata sa le atace cetatea. Sau atacul de noapte al lui Vlad Tepes la Targoviste, cand soldații lui s-au imbracat in turci.

Avand in vedere cati pshiopati există pe lume merita sa nu ai incredere oarba in oricine și orice, oricand, in orice privinta. Asta nu te-ar ajuta sa evoluezi în viață, ci din contra. Pentru ca nu avem acces imediat la verificarea realitatii, nucleul asta paranoid ne ajuta sa ne pastram o marja de rezerva.

Trăsăturile tulburării paranoide

E o tulburare egosintonica. Ce înseamnă asta? Înseamnă că interiorul se coordoneaza bine cu exteriorul. Altfel spus, paranoia pare normala, potrivita, benigna, justificata din toate punctele de vedere. Oamenii nu cred ca au o tulburare sau că e ceva în neregul cu ei.

De altfel, multi dintre ei sunt inalt functionali – merg la scoala, au un loc de munca, s.a.m.d.

5 Subtipuri

Theodore Millon, expert în teoria personalității, autorul unor tratate de referință despre tulburări de personalitate și al faimosului test de personalitate care ii poartă numele, îi împarte în 5 subtipuri.

În funcție de ingredientul pe care-l adaugi în ecuație – cum ar fi, trăsături compulsive, narcisism și grandiozitate, negativism, personalitate evitantă și timiditate extremă sau trăsături sadice, pot ieși niște hibrizi destul de interesanți. Simplificând: unii sunt foarte încăpățânați, alții sunt plini de dispreț, alții sunt mai atrași de teorii ale conspirației, alții caută mereu scandal și văd motivații negative în absolut orice. Mai multe poți citi aici.

Comportament

Tot la ei putem sa vedem un simt puternic al autonomiei. Indivizii cu o astfel de tulburare sunt mai independenti. Evita lucrul in echipa, de exemplu, grupurile de suport si alte lucruri care presupun coborarea barierelor si a zidurilor. Nu lucreaza bine in echipa si nu formeaza multe aliante, cu exceptia notabila, poate, a celor care au convingeri comune si trasaturi asemanatoare.

Tind sa fie litigiosi, procesomani. Exemplu: batranelul de pe scara care-si cheltuie toata pensia sa dea in judecata vecinii si asociatia de locatari. În Statele Unite s-a găsit o corelație între TPP și felul cum sistemul juridic e blocat cu procese interminabile și greu sau imposibil de câștigat.

Ostilitate, cautarea razbunarii. E interesant aici ca se poate ajunge la o spirala vicioasa, in sensul ca fiind ostili si artagosi cu altii, altii pot raspunde prin ostilitate si atitudine neprietenoasa, ceea ce ii face sa spuna “stiam eu”!

Sunt sensibili la nedreptate si gata sa lupte pentru diferitele principii si valori pe care le au.

E interesant că pot deveni și provocativi, la fel ca histrionicii. Uneori, tind să provoace profeții care se autoîndeplinesc. De curând am văzut un clip video în care un tip îi filma pe polițiștii de la circulație și se plângea că l-a netreptățit și i-au atribuit un accident pe nedrept. Însă în clip se vede clar cum încearcă de cel puțin 15 ori să-l provoace, prin diferite replici și tertipuri, în speranța că o să poată să obțină o reacție, o ripostă oricât de mică, pentru ca mai apoi să poată să se plângă că e nedreptățit.

Sunt preocupati de aflarea adevarului – nu doar legat de diferite fapte, de politică și 5G. Ajung să provoace exasperarea și furia celorlalți pentru că le testează în mod repetat loialitatea, devin intruzivi le caută prin lucruri și caută mereu indicii, fiind preocupați de eventualele motivații ascunse ale celorlalți.

La un nivel foarte intens (adica atunci cand omul scoreaza aproape de 100 pe o scara 0-100) tulburarea e atat de intensa, incat persoana poate sa para…aproape psihotica. Chiar și dacă nu scorează enorm, există momente când, dacă sunt puși sub presiune foarte mare, pot avea momente de psihoză care pot dura de la câteva minute la câteva ore.

Au câteva patternuri de comportament foarte fixe, de la care nu deviază.

PPD este și un predictor pentru comportament agresiv verbal sau fizic și corelat cu violență și comportament de urmărire a altora (devin ”stalkeri”, adica genul de om care te urmărește să vadă unde te duci, sau îți instalează un troian pe telefonul mobil sau laptop, ca să poată să te urmărească digital).

Dacă au multă putere de influență sau financiară, vor pune în joc paranoia lor la locul de muncă, asupra echipei pe care o conduc. De exemplu ii verifica pe toti angajații în mod amănunțit.

Gândire

Sar mult prea repede la concluzii pripite. Sau cum s-ar zice, sportul lor favorit e săritul la concluzii.

O altă trăsătură a gândirii lor este rigiditatea, ideologia inflexibilă. Fiind neîncrezători, e greu să găsești la ei flexibilitatea de a privi lucrurile din mai multe perspective.

În ceea ce privește neurologia, un studiu realizat cu ajutorul electroencefalogramei arată, în mod interesant, cum neurologia lor răspunde mult mai repede la stimuli auditivi, ceea ce poate sugera ideea de hipervigilență față de mediul înconjurător.

In mod cronic, isi suspecteaza toti partenerii de infidelitate.

Sunt hipersensibili: la o privire, la o remarca, cand cineva spune ceva, vor citi mesaje ascunse pa care le-a intentionat persoana. Poarta ranchiuna, nu iarta, judeca mult. Asta ii poate face foarte rigizi pe plan interpersonal. E greu sa se inteleaga cu ceilalti si sa inainteze prin experienta de zi cu zi de a relationa cu ceilalt, DAR, cumva, multi dintre ei se descurca bine la acest capitol.

Sunt sceptici și cinici, și pot fi foarte înclinați catre teorii ale conspiratiei.

Emoții

Pot sa para reci, incapatanati, artagosi, aflați in continua defensa, mereu cu garda sus.

Sunt vigilenți, alerți, gata oricând să detecteze reaua voință, reaua credință a celorlalți, înșelătoria sau luatul peste picior. Pot deveni antagonici foarte ușor. Structura lor motivațională e inflexibilă, iar exprimarea emoțiilor e caracterizată de defensă. Rezistă cu tenacitate tentativelor de influență externă sau control.

Pot fi irascibili, lipsiți de umor. Încearcă să pară obiectivi și lipsiți de emoție, însă sunt adeseori pe muchie de cuțit între lipsa reacției și reacții puternice. Pot fi invidioși, geloși pe ceilalți, gata să se înfurie mai devreme sau mai târziu și să atace.

Proiectează sentimentele lor de inadecvare pe ceilalți.

E interesant cum pot fi în același timp timizi, stângaci și inadecvați și totodată să aibă o atitudine de misecuvinism, de îndreptățire.

Cele 2 Paradoxuri

PARADOXUL 1 paranoid este ca pe de o parte sunt extrem de sceptici si inflexibili cand vine vorba sa creada lucruri, iar pe de alta parte sunt gata sa creada orice zvon, orice barfa de pe hol. In cazul teoriilor conspiratiei, n-ar crede nici in ruptul capului un om de stiinta care s-a chinuit sa se uite prin microscop si sa traga niste concluzii oneste (chiar daca nu-i susțitneau ipoteza de cercetare), insa sunt gata sa creada un blog obscur de pe blogspot.com cu un design stangacio, si cu o scriitura incoerenta. Nu ar crede ceva de la National Geographic sau Science Magazine sau un jurnal stiintific care isi trece informatiile prin procesul peer review – dar e gata oricand sa creada un documentar de pe Youtube facut in Windows Movie Maker, ale cărui ”dovezi”  sunt foarte ușor falsifiabile.

PARADOXUL 2 este cel al proiecției. La fel ca la narcisici, văd doar defectele, neajunsurile și toxicitatea celorlalți – însă au o doză foarte redusă de introspecție, de conștientizare de sine și de auto-observare. Altfel spus, ei sunt OK, cei din jur au o problemă. Bineînțeles că nu stau deloc așa, pentru că și ei devin extrem de nesuferiți și răi în anumite momente – dar nu văd asta ca pe o problemă la ei. Un om cu TPP e preocupat cu dreptatea și onoarea, dar când face lucruri nedrepte și neonorabile nu le vede, le aruncă în exterior. Conștientizarea de sine și introspecția sunt reduse. Rămâne orb la propriile defecte.

Consecințele tulburării

• Probleme cu integrarea la locul de munca si mentinerea unui job. Creaza tensiune. Oamenii fie se vor plange la departamentul de Resurse Umane, sau nu vor vrea sa coopereze cu ei.
• Probleme cu integrarea sociala. Nu cultiva prietenii. Sfarsesc izolati, sau ceilalti ii izoleaza – nu le faciliteaza integrarea.
• Agraveaza celelalte tulburari comorbide: ca narcisici, vor face mai mult rau, vor fi mai caustici si mai razbunatori. Ca antisociali, vor avea mai multe motivatii sa faca rau altora. In borderline – faza de devalorizare va fi si mai crunta si mai ostila.
• Probleme cu relatiile de cuplu de lunga durata. De cate ori poti sa acuzi pe cineva de infidelitate, care nu e infidel, pana cand se va satura, nu va face fata presiunii, si va vrea sa plece?
• Fiind foarte litigiosi – dau in judecata pe toata lumea, fac plangeri si petitii – iar asta le complica putin existenta si le canalizeaza o parte din energie in aceasta directie.
• Se poate crea distanta si intre ei si familia lor. Fie membrii familiei devin relativ reticenti sa se angajeze in schimburi cu ei, fie invers, ei taie legaturile cu familia.

Ce o cauzează?

Se pare că este în proporție de 21-28% ereditara.

Experiente negative din copilarie sunt citate ca primă cauză. Acestea îi fac să nu mai aibă încredere în ceilalți. Lipsa iubirii si afectiunii, abandonul emoțional, neglijarea emoțională și fizică a copilului, lipsa supravegherii lui par să joace un rol important.

De asemenea, se mai vorbește și despre abuz fizic în copilărie și adolescență, dar nu abuz sexual.

De aceea se spune ca paranoia, in general, e si o tulburare a importantei. Trebuie sa fiu foarte important ca toata lumea sa comploteze importiva mea, sa vrea sa ma traga pe sfoara, sa vrea sa obtina ceva de la mine.

Comorbiditate

Peste 70% dintre ei au si alta tulburare.

Cel mai frecvent, găsim tulburarea evitantă și borderline, alături de tulburarea narcisică. În psihologia judiciară, clusterul cel mai studiat este PPD + Antisocial, apoi PPD + Narcisic. Poate apărea și o formă sau alta de abuz de substanțe și tulburarea de panică – despre care a vorbit colegul meu Victor în episodul cu anxietatea.

In mod tipic si comun tulburarea poate fi comorbidă cu schizoid si schizotipal (40%) – două tulburări despre care probabil vom vorbi în viitor. Spre deosebire de schizoid & schizotipal, cei cu tulburare paranoidă nu au excentricitati majore in comportament.

Mai pot dezvolta și depresie majoră, anxietate socială, agorafobie, sau tulburare obsesiv-compulsivă.

Terapie și tratament

Relativ puține lucruri sunt cunoscute despre tratamentul TPP. Bineînțeles, nu e ca și cum sunt cei mai dornici să se ofere voluntari în studii, mai ales studii longitudinale, adică acolo unde trebuie să raporteze lucruri de-a lungul unor ani întregi, poate chiar timp de decenii întregi evoluția lor. În plus, TPP nu a fost o prioritate când a fost vorba de finanțare, alte afecțiuni fiind considerate prioritare.

Nu cauta terapie. Nu prea raspunde la terapie, oricum, altfel spus, greu de tratat.

Pronosticul nu este incurajator. O privire asupra literaturii de specialitate legata de tratament nu ne da o speranta coplesitor de pozitiva, din pacate. 

Nu există medicație aprobată pentru tratamentul PPD, la fel cum nu există pentru tulburarea atât de des asociată Borderline.

Stigma primita se aseamana cu cea intalnita la Borderline, sub forma reticentei oamenilor de a se angaja in relatii cu ei si de a vrea sa aiba de-a face. Cu toate acestea, pentru Borderline exista terapia DBT. Din cauza distresului, pacientii cu Borderline apeleaza la terapie si gasesc motivatia sa se tina de ea, si dupa o vreme vad imbunatatiri. La tulburarea paranoida lucrurile nu stau chiar asa.

Cu toate acestea, faptul că e rezistent la tratament nu inseamna ca tratamentul e imposibil. Cea mai mare achiziție din terapie este gândirea corectă: de unde stiu? ce dovezi am? In esenta, terapeutul incurajeaza omul sa priveasca si la explicatii alternative, la alte ipoteze. Terapeutul are ca prima directiva sa construiasca o alianta puternica, o relatie solida, bazata pe incredere cu clientul – atât cât se poate, în condițiile date.

Resurse

Articolul care oferă cea mai bună privire de ansablu pe care l-am găsit este acesta.