Grupul de referință (= tribul, anturajul, oamenii cu care alegi să te asociezi) reprezintă una dintre cele mai importante arii ale dezvoltării tale personale.

Prieteni și prietenii

„Tribul” căruia îi aparții te poate ridica pe culmile succesului sau îți poate netezi, treptat, calea către mediocritate, stagnare și resemnare. Cu toate astea, în cărțile și programele de dezvoltare personală se vorbește mult prea puțin despre subiect. Iată motivul pentru care astăzi vom discuta despre tribul tău, și vom ajunge împreună la niște concluzii – care sper să îți fie utile, și să te ajute pe calea evoluției tale…

Ca „animale sociale” ce suntem, avem nevoie să ne apropiem de alți oameni și să stabilim legături cu ei. Relaționarea cu semenii e o formă de „hrană”psihologică, să-i zicem așa – care ocupă, de altfel, a 3-a treaptă din Piramida nevoilor umane a lui Maslow.

Prietenia poate marca o viață de om chiar mai profund decât dragostea. Dragostea riscă să degenereze în obsesie, pe când prietenia de calitate nu rămâne decât o relație de împărtășire. – Elie Weisel

Nu trăim într-un vacuum. Avem nevoie de cei din jur ca să ne simțim acceptați și validați, să schimbăm idei, să împărtășim emoții, experiențe și trăiri, să știm că mai e și altcineva care ni se aseamănă într-o privință sau alta. Și, bineînțeles, vrem să facem lucruri împreună.

Când scriu aceste rânduri îmi revine în minte finalul filmului Into the Wild, cu tânărul Alexander Supertramp care moare izolat de familie și semeni, intoxicat cu plante otrăvitoare – DAR nu înainte să tragă o concluzie ca lecție de viață:

Conform concluziei lui subiective, “fericirea este reală doar atunci când e împărtășită“. (am uitat să zic „spoiler alert”, dar acum e prea târziu…)

Pe lângă cele de mai sus, prieteniile ne oferă și ocazia să vedem realitatea prin ochii altcuiva, să avem acces la o perspectivă (ușor) diferită asupra lucrurilor – ba chiar să ne comparăm standardele între noi, și să ne stabilim propria valoare, reperându-ne astfel identitatea.

Iar aici pot apărea primele provocări…

Cine se aseamănă se adună, și vice-versa

Motto:

Mergi alături de visători, de cei care cred, de curajoși, de veseli, de aceia care realizează proiecte și fac lucrurile să se întâmple, de oamenii de succes cu capul în nori și picioarele pe pământ. Lasă spiritul lor să aprindă în tine un foc, ca să lași această lume un pic mai bună decât ai găsit-o.
– Wilfred Peterson

Imaginează-ți niște note muzicale pe un portativ, respectiv mai multe instrumente țesând împreună aceeași melodie. Când ești în cercul de prieteni, te „acordezi” oarecum la partitura comună –  altfel nu ați putea să relaționați armonios. Fiecare grupuleț are seturi de valori, idei, standarde și principii. Întrebarea este: te servesc ele, sau mai degrabă te afectează în mod negativ?

Studiile arată ceva foarte interesant: că înțelepciunea populară cu „spune-mi cu cine te însoțești ca să-ți spun cine ești” e verificabilă empiric! Obiceiurile proaste precum fumatul, consumul de alcool, mâncatul nesănătos sau trăsături precum  nevroza pot fi prevăzute statistic (destul de fiabil, chiar!), în funcție de grupul de referință căruia aparții ca individ.

O altă chestie la fel de interesantă e că dacă te apuci să calculezi veniturile celor mai apropiați 5 oameni din jurul tău și să faci o medie – pe care apoi o compari cu veniturile tale, poți avea surpriza să constați cum cele două cifre se aseamănă izbitor.

Ești aproape de media grupului în multe privințe, nu doar pe plan financiar…

E și normal să fie așa. Lucrurile pe care le face tribul tău în mod repetat devin standarde acceptabile. Ceea ce vezi și tolerezi la ei poate deveni și al tău.

Bineînțeles, nu vei absorbi totul fără niciun discernământ: sper, pentru binele tău, că ai propriile granițe și filtre în acest metabolism cu lumea exterioară.

Ia întreabă-te acum: ți s-a întâmplat vreodată să te afli într-un grup care scoate la suprafață tot ce e mai bun din tine? Într-un mediu stimulant în care te simțeai în largul tău?

Dar invers? Ți s-a întâmplat să fii într-un grup care mai degrabă îți inhiba calitățile și te reduce la mai puțin decât ceea ce poți să fii? E o experiență destul de interesantă…

Un lucru e cert: interacțiunea cu cei apropiați nu are cum să ne lase neschimbați, ba chiar din contră – își pune o amprentă decisivă asupra noastră de-a lungul timpului.

Ce e iarăși interesant e că grupul ne influențează foarte mult la nivel subconștient, subtil, implicit – iar „hrana” psihologică pe care o absorbim intră fără ca noi să ne dăm neapărat seama de proces în sine. Simplul fapt că ceilalți dezaprobă unele lucruri la tine și pe altele le laudă în gura mare te va face pe tine să te aliniezi pe portativ – de teamă să nu cumva să ieși prea mult din rând, să strici linia melodică și să cânți altceva de unul singur.

Teama de respingere, cuplată cu nevoia de acceptare sunt motivatori extraordinar de puternici ai comportamentului uman – oriunde în lumea asta. Oricât de „liber în gândire” și rațional te consideri ca om, te asigur că ai o parte foarte irațională (i se mai spune și partea ta emoțională – emoțiile par să aibă propria lor logică)

Studiile efectuate în neuropsihologie au demonstrat că, dincolo de stratul subțire de spoială al civilizației, suntem mult mai asemănători decât am crede cu rudele noastre blănoase și gălăgioase: cimpanzeii. Când suntem într-un grup, tindem să oglindim limbajul trupului celorlalți, ne aliniem la tonul conversației, și – cel mai important – tindem pe alocuri să fim de acord cu ceilalți – exact ca niște maimuțele – sacrificându-ne o parte din filtrul critic și propria individualitate. Pentru binele grupului, desigur.

Iar, cum repetiția e mama învățăturii, dacă tu te aliniezi din nou și din nou și din nou la aceeași melodie, e clar că se sedimentează câte ceva în subconștientul tău, nu?

Fiecare trib are un Ego Colectiv

Imaginează-ți cum ar fi să crești într-un cătun de habotnici religioși. În primul rând, absorbind normele exacerbate, vei crede că ”așa e normal” să fii.

Dacă păcătuiești, conștiința te va mustra la cea mai mică abatere de la canon.

Rolul fiecărui enoriaș va fi să te taxeze dacă te prinde că „ai călcat strâmb”. Ba chiar te vor arăta cu degetul, condamna și marginaliza dacă îți dai voie să fii prea păcătos.

Reciproca e și ea valabilă: ce faci dacă o vezi pe o femeie din sat cu un decolteu? O condamni sau o ierți? Dar dacă gura satului vorbește despre ea că a făcut sex premarital? O vei judeca la fel de aspru și vei spune că a preacurvit și că i-a luat Satana mințile, nu?

Lăsând alegoria de mai sus deoparte, crezi că în grupul tău nu există o versiune (mai soft, ce-i drept) din aceeași dinamică?

Și apropo, de unde crezi că provin o bună parte dintre credințele tale?

Dar ce te faci atunci când tu începi să-ți dezvolți propria individualitate – și ea ajunge să fie mult prea diferită de egoul colectiv al grupului? Ce te faci când devii incompatibil(ă) cu grupul și cu valorile lui?

Evident, tribul te va „taxa”. Rolul tribului este să păstreze status quo-ul netulburat – în așa fel încât el să supraviețuiască, să fie dus mai departe.

Așa am evoluat ca umanitate: comunitățile tradiționale aveau nevoie de cetățeni buni, care să lucreze pământul, să ducă animalele la păscut și adăpat, și să crească copii. Cumva, s-a dezvoltat ideea că dacă nu credeai ceea ce credea și tribul, și nu acționai la unison cu ceilalți, de nu te aliniai la valorile și principiile lui, erai o amenințare la adresa stabilității.

Filtrarea Socială

Filtrarea socială înseamnă să alegi în mod conștient cu cine îți petreci timpul, pe cine ții aproape și de cine te distanțezi.

Mulți dintre cei care citesc acum acest articol au anturaje care nu îi susțin, sau nu mai sunt compatibile cu valorile lor.

Obișnuința și teama (de respingere) sunt două dintre lucrurile care te pot ține blocat(ă) în același trib, deși știi că nu e spre binele tău.

Până la sfârșitul articolului și tu te vei putea decide dacă vrei să faci o astfel de schimbare în viața ta socială.

Exercițiu: Tu Cu Cine Te Însoțești?

Acest exercițiu se numește „Universul meu social”. În coaching, el se lucrează în profunzime, însă aici am să-ți dau doar o versiune de bază a lui.

Fă o listă cu persoanele cele mai apropiate din viața ta, cu care îți petreci timpul: oamenii care contează pentru tine.

Pe o foaie de hârtie te poți reprezenta pe tine în centru, și câteva „orbite” din ce în ce mai îndepărtate pe care să-i plasezi pe cei cu care interacționezi. Cam ca în imaginea alăturată.

Alege-i, pe rând, pe câțiva dintre ei, și fă un scurt inventar al relației voastre. Pune-ți oricare combinație de întrebări cu care rezonezi din lista de mai jos pentru fiecare în parte:

• Îmi face plăcere compania lui/ei?
• Mă inspiră prin ceea ce este, prin ceea ce face?
• Are ambiție? Îndrăznește să viseze vise mărețe – sau se bălăcește în aceeași zonă de comfort, de ani și ani?
• Vorbește mult și face puțin?
• Avem valori compatibile?
• Alimentează obiceiuri bune (ambiție, muncă, focus, vise mari), sau proaste (bârfă, stagnare, drame inutile)?
• Și-ar dori din toată inima să mă vadă că reușesc și că am succes? S-ar bucura pentru mine? Dar eu? Simt același lucru pentru el/ea?
• Suntem în relație de cooperare sănătoasă sau de competiție toxică?
• Mă vorbește de rău când nu sunt de față?
  • Dacă nu știi cum să răspunzi aici, regula de aur a bârfei e simplă: dacă bârfesc cu tine, vor bârfi și despre tine.
• E sincer(ă) cu mine?
• Mă acceptă așa cum sunt? Sau tot încearcă să mă repare, să mă modeleze în ce crede că ar trebui să fiu?
• Pot să mă bazez pe el/ea?
• Crede în mine? Mă încurajează?
• Mă simt mai bine după ce petrecem timp împreună? Sau mă simt epuizat(ă) ori tensionat(ă) după doar câteva ore împreună?
• E mereu deprimat(ă) și nevoiaș(ă)?

Fă acest inventar al prietenilor tăi, și vezi dacă au calitățile mai sus enumerate…

Aș vrea să lămurim ceva: acceptarea din partea lor nu înseamnă că ei trebuie să-ți cânte în strună! Nu vrei să ai prieteni care-ți spun doar ceea ce vrei tu să auzi, și-ți acceptă orice viciu de caracter. Mulțumește-le celor care te critică în mod constructiv, te trag de mânecă atunci când o iei pe arătură, și văd la tine ceea ce tu nu poți să vezi. Te vor ajuta să revii pe linia de plutire. Zi bogdaproste pentru așa prieteni.

De asemenea, competiția este bună și hrănitoare – atât timp cât e loială și fair-play – nu bazată pe lovituri sub centură. Dacă trebuie să stai mereu cu garda sus ca să nu-ți încasezi miștouri și critici, atunci e altă poveste. Ferește-te de oamenii care se simt inadecvat atunci când te văd pe tine că reușești, și încearcă să te tragă în jos, ca să nu fie ei nevoiți să urce.

Cum să-ți gestionezi tribul

„Unii oameni vin în viața noastră și pleacă repede. Alții stau pentru o vreme, lasă urme în inima noastră, și nu mai suntem niciodată aceiași după ce i-am cunoscut.” – Flavia Weedn

Dacă, în urma celor citite mai sus te-ai decis că e cazul să te distanțezi de unii oameni, poți începe prin a reduce timpul petrecut cu ei. Dacă-l reduci treptat, poate nici măcar nu vor băga de seamă.

Iar dacă tu, ca adult responsabil ce ești, decizi în mod asumat că se impune o reală ruptură, poți să-ți dai voie să faci și asta. Nu vei muri. Ba, poate chiar îți vei mulțumi mai târziu pentru decizia luată. Nu e cazul să îi confrunți, sau să încerci ”să-i pui la locul lor”. Sunt bine acolo unde sunt, iar tu ai nevoie să mergi mai departe…

Își vor vedea de ale lor, se vor obișnui și cu lipsa ta destul de repede, la fel cum și tu îți vei vedea de ale tale.

Legea vacuum-ului spune că, pentru a aduce ceva nou în viața ta, mai întâi trebuie să faci loc, să eliberezi spațiul pentru ceea ce urmează să vină.

În paralel, poți să pregătești terenul pentru noi relații și să cunoști noi oameni cu care să te împrietenești.

Într-un articol viitor, vom face cunoștință cu conceptul de Mastermind, iar în altul vom explora 10 căi de a-ți face noi prieteni (cum caut prieteni noi).

• grup social
• prieteni