Cum devii mai asertiv(ă)? ★ Episodul 55 | The Real You Podcast
În 🎙️Episodul 55 am vorbit despre trainingul asertiv — cum treci de la teorie la practică, până când devine ceva natural pentru tine.
Stilurile Nonasertive
Am trecut în revistă stilurile nonasertive: cel agresiv, cel pasiv, și stilul pasiv-agresiv.
Înainte să învățăm să comunicăm asertiv și nonviolent, trecem, adesea fără să știm, printr-un spectru de comportamente care sabotează încrederea, claritatea și conexiunea autentică. Hai să vedem ce le definește, ce convingeri le alimentează și ce impact au asupra relațiilor.
1. Stilul pasiv – „Mai bine tac… decât să supăr”
Manifestări frecvente:
- Evitarea exprimării opiniilor, nevoilor sau dorințelor proprii
- Tendința de a spune „da” când de fapt ai vrea să spui „nu”
- Postură corporală retrasă, voce joasă, ezitantă
- Cereri neclare sau formulate în mod indirect (ex: „Nu știu, cum vrei tu…”)
Exemplu concret:
Maria primește o sarcină suplimentară la serviciu, deși este deja epuizată. Nu spune nimic, dar resimte frustrare și oboseală cronică.
Convingeri din spate:
- „Dacă spun ce gândesc, ceilalți mă vor respinge.”
- „Nevoile mele nu contează.”
- „E egoist să cer ceva.”
De ce dăunează comunicării?
Pentru că elimină complet sinceritatea. Creează relații dezechilibrate, în care nevoile și limitele proprii nu sunt vizibile. Pasivitatea se transformă deseori în acumulare de tensiune internă care poate exploda mai târziu… sub formă de stil pasiv-agresiv.
2. Stilul agresiv – „Eu am dreptate. Tu taci.”
Manifestări frecvente:
- Ton ridicat, impulsivitate verbală
- Întreruperea celuilalt sau ignorarea opiniilor lui
- Amenințări, intimidare, sarcasm, umilire
- Limbajul corporal invaziv: gesturi largi, privire fixă, postură dominantă
Exemplu concret:
Într-o ceartă cu partenerul, Andrei ridică tonul, îi spune „Oricum tu nu înțelegi nimic niciodată” și pleacă trântind ușa.
Convingeri din spate:
- „Dacă nu impun controlul, o să pierd.”
- „Dacă exprim furia, sunt puternic.”
- „Lumea e o luptă – trebuie să fiu în gardă.”
De ce dăunează comunicării?
Stilul agresiv taie orice formă de deschidere și siguranță emoțională. Generează teamă, defensivitate și neîncredere. În loc să conecteze, distruge podurile relaționale. Iar în timp, lasă urme adânci: frică, rușine sau răspunsuri agresive în oglindă.
3. Stilul pasiv-agresiv – „Nu zic nimic, dar îți arăt”
Manifestări frecvente:
- Sarcasm mascat, ironii cu subînțeles
- Tăcere prelungită ca formă de pedeapsă
- Întârzieri „accidentale”, uitări frecvente, promisiuni încălcate
- Complimente false sau dublu sens (ex: „Bravo că te-ai băgat și tu, în sfârșit…”)
Exemplu concret:
Ioana este deranjată că prietena ei nu a invitat-o la un eveniment. Nu spune nimic, dar răspunde rece la mesaje, o evită și postează pe social media citate pasiv-agresive.
Convingeri din spate:
- „Nu pot să spun direct ce simt, dar pot să dau de înțeles.”
- „Dacă exprim conflictul, se întâmplă ceva rău.”
- „Mai bine pedepsesc subtil decât să confrunt deschis.”
De ce dăunează comunicării?
Pentru că transformă relațiile în terenuri minate, unde mesajul real este ascuns în tăceri, grimase și sarcasm. Stilul pasiv-agresiv alimentează confuzie și tensiune: celălalt „simte” că ceva nu e în regulă, dar nu poate numi problema. În lipsa clarității, orice relație devine nesigură.
Trei mituri despre asertivitate care te țin pe loc
Asertivitatea e adesea înțeleasă greșit. Mulți o confundă cu duritatea, obrăznicia sau o văd ca pe un ideal imposibil de atins. Hai să spulberăm cele mai comune trei mituri:
❌ Mitul 1: „Singura cale e să fiu agresiv. Nu există win-win.”
🧨 Adevărul: Asertivitatea nu e o formă de „blândețe politicoasă”, ci un mod de a exprima ferm ce simți și ce vrei, fără să calci pe ceilalți în picioare. Da, uneori e nevoie de curaj. Dar curajul nu înseamnă atac. Înseamnă să spui lucruri dificile într-un mod asumat și clar.
👉 Când ești agresiv, poate câștigi bătălia — dar pierzi relația.
👊 Când ești asertiv, s-ar putea să câștige și celălalt. Și, surpriză, nu ești mai puțin puternic. Ești mai respectat.
💡 Adevărații lideri nu urlă. Vorbesc clar și ascultă bine.
❌ Mitul 2: „Dacă sunt asertiv(ă), par necuviincios/nepoliticos.”
😶 Adevărul: Mulți dintre noi am fost crescuți cu ideea că „nu e frumos” să spui ce simți, să spui „nu”, să ceri sau să refuzi. Ne-am obișnuit cu ideea că tăcerea e dovadă de bună creștere. Dar adevărul e că nu e nimic frumos în a trăi frustrat, încărcat și confuz.
🔄 Asertivitatea nu e despre a vorbi urât — e despre a vorbi sincer.
🎯 Poți fi direct și politicos în același timp. Iar oamenii te vor respecta mai mult, nu mai puțin.
📌 Nu tonul te face nepoliticos, ci intenția de a controla, rușina sau umili. Iar asertivitatea nu are nimic din toate astea.
❌ Mitul 3: „Eu n-o să fiu niciodată asertiv(ă). Nu pot. Așa sunt eu.”
🧩 Adevărul: Nu te-ai născut nici pasiv, nici agresiv, nici pasiv-agresiv. Ai învățat acel stil de comunicare în familie, în școală, în relațiile din trecut. Și tot așa, poți învăța ceva nou.
🛠️ Asertivitatea e un skill, nu o trăsătură de personalitate. Se exersează exact ca un mușchi.
💬 Nimeni nu iese din prima cu „fraza perfectă” sau cu stăpânire de sine deplină. Dar fiecare conversație în care îți dai voie să te exprimi clar e un pas în față.
🔥 Tu poți învăța să te aperi fără să ataci. Să ceri fără să te umilești. Să refuzi fără să te simți vinovat.
Ce câștigi când devii asertiv(ă)? Avantajele reale ale comunicării asumate
Asertivitatea nu e doar „o abilitate de comunicare” — este o schimbare de paradigmă. În loc să reacționezi la lume cu frică, furie sau retragere, începi să răspunzi cu claritate, încredere și respect (față de tine și față de ceilalți).
Iată ce se schimbă în viața ta când alegi comunicarea asertivă:
1. Îți spui punctul de vedere fără frică
Nu te mai îngrijorezi constant că vei deranja. Nu mai repeți conversația în minte 2 ore după ce s-a terminat. Îți exprimi opiniile, dorințele și limitele la timp, clar și fără scuze. Asta aduce liniște.
2. Te eliberezi de vinovăția cronică
Nu mai spui „da” din obligație. Nu mai faci favoruri care te usucă pe dinăuntru. Asertivitatea te ajută să pui limite sănătoase, fără să porți povara vinovăției.
3. Construiești relații bazate pe respect, nu pe frică sau control
Când ești pasiv, ceilalți nu știu ce vrei. Când ești agresiv, îi îndepărtezi. Dar când ești asertiv, creezi relații în care amândoi contați. Relații în care nu te anulezi, dar nici nu-l strivești pe celălalt.
4. Devii mai convingător(are), fără să ridici tonul
O comunicare clară, fermă și calmă are o forță pe care nici un țipăt n-o poate egala. Oamenii te ascultă pentru că transmiți încredere. Nu pentru că ești cel mai vocal, ci pentru că ești cel mai prezent.
5. Îți recâștigi stima de sine
Fiecare „nu” spus la timp e o formă de respect de sine. Fiecare opinie exprimată clar e o reconfirmare că vocea ta contează. În timp, comunicarea asertivă devine parte din identitatea ta. Și în loc să te simți „prea mult” sau „prea puțin”, începi să te simți întreg(ă).
6. Eviți conflictele de suprafață și tăcerile toxice
Asertivitatea nu elimină conflictele — dar le transformă. Le aduce pe teren clar și sigur, unde pot fi discutate matur. Nu mai explodezi. Nu mai sabotezi. Pur și simplu spui ce te deranjează înainte să devină urgență.
7. Devii model pentru ceilalți
Când înveți comunicarea nonviolentă, devii o sursă de calm și echilibru în propriul tău sistem social. Copiii tăi, colegii, partenerii — toți încep să învețe din exemplul tău. Și tu devii schimbarea pe care voiai să o vezi în ceilalți.
Pe scurt: Când ești asertiv, nu doar că te faci auzit — dar te faci și respectat. Nu te mai pierzi în extreme. Ești prezent(ă), centrat(ă) și demn(ă).
Și în loc să alegi între „mă supun” sau „atac”, găsești a treia cale: „spun clar și rămân uman(ă)”.
🧪 De ce ai nevoie de practică, nu de teorie? Antrenamentul asertivității nu se face doar din cărți
Asertivitatea nu este ceva ce înveți doar citind sau înțelegând „cu capul”. Poți să știi toate definițiile, poți să memorezi fraze model, poți să recunoști stilurile de comunicare… dar în momentul în care cineva te presează, îți ridică tonul sau te manipulează subtil, teoria dispare.
De ce?
Pentru că în spatele comunicării noastre stau reflexe emoționale adânci. Trigger-e construite în ani de relații tensionate, rușini internalizate, frici din copilărie, tipare automate. Și aceste reflexe nu se dezactivează cu informație. Se transformă doar prin experiență repetată într-un mediu sigur.
🎭 De ce sunt bune jocurile de rol în trainingul asertivității?
Pentru că:
- Simulează realitatea emoțională — fără riscurile din viața reală
- Îți permit să greșești, să reformulezi, să experimentezi
- Te învață cum sună vocea ta când ești calm(ă) și ferm(ă)
- Te antrenează să rămâi prezent(ă) în situații tensionate, fără să intri în freeze sau atac
E un fel de laborator relațional, unde înveți să răspunzi altfel înainte ca viața să te provoace iar.
🔄 „In vitro” și „in vivo”: două tipuri de practică, ambele esențiale
- Practica in vitro = în grup, cu terapeuți, în siguranță. Aici înveți, testezi, primești feedback. Spui „nu” prima dată cu voce tremurândă, dar o spui.
- Practica in vivo = în viața reală. Cu partenerul, cu părinții, la job. Aplici ce ai exersat. Simți adrenalina — dar și victoria.
🔁 Acest du-te-vino între antrenament și aplicare face ca asertivitatea să devină a doua natură. Nu e o mască, ci o parte din tine.
💡 De ce nu e suficientă teoria?
Pentru că nu trigger-ele ne sabotează, ci lipsa de antrenament în fața lor.
Pentru că nu învățăm să fim asertivi citind, ci spunând lucrurile pe care nu le-am spus niciodată.
Pentru că ai nevoie de un spațiu unde să repeți de zeci de ori aceeași replică până nu-ți mai tremură vocea.
Și pentru că, sincer, e transformator să descoperi cum sună vocea ta când nu mai tace, nu mai atacă și nu mai sabotează. Ci doar spune lucrurile clar, uman și ferm.
Concluzie
Asertivitatea nu e un moft, nu e un „lux emoțional” pentru cei care au timp de dezvoltare personală. Este o nevoie de bază a oricărui om care vrea să trăiască relații autentice, să fie respectat și să se respecte.
Poate ai fost pasiv(ă) toată viața. Poate ai învățat că trebuie să domini ca să nu fii rănit(ă). Poate ai glumit mereu sarcastic în loc să spui ce simți cu adevărat.
E ok. Nu ești singur(ă). Toți începem de undeva.
Dar vestea bună e asta: se poate schimba. Cu pași mici, dar constanți. Cu ghidare, cu exercițiu, cu sprijinul potrivit. Și într-un spațiu unde nu ești judecat(ă), ci încurajat(ă) să te reconstruiești din temelii.
🎯 Vrei să înveți cum să devii asertiv(ă) cu adevărat?
Pe asertivitate.ro găsești mai multe detalii despre grupurile de psihoterapie centrate pe antrenamentul asertivității, coordonate de psihoterapeuți specializați în comunicare relațională și lucru cu emoțiile profunde.
✔️ Vei exersa cu alți oameni reali.
✔️ Vei învăța să spui ce simți — clar, calm și fără vină.
✔️ Și mai ales: vei simți cum se schimbă ceva în tine.
🔗 Intră acum pe asertivitate.ro și fă primul pas spre o voce care nu mai tace.
